Update martie 2021 pentru articol din martie 2013.
Separat v-am lasat si legende, povesti si origini pentru: Dragobete vs Valentin si 8 martie – origini socialiste. Urmeaza cu update Martisor la noi si la altii – Patrimoniu UNESCO si Amprente Feminine in Dobrogea.
Un pic de istorie
De fapt, Anul nou inca de la romani se sarbatorea in luna lui Marte. Era vorba de inceperea unui nou sezon agricol, de renastere a naturii, etc, etc. Iar anul nou asa cum il stim acum a inceput sa fie sarbatorit asa din secolul XVIII.
Marte era pe de o parte zeul razboiului, dar era si al fertilitatii si al vegetatiei (si de aici o alta explicatie a culorilor alb/rosu = pace / razboi).
Numele popular al lunilor relevă uneori un fond mitic exprimat prin alegorii. Lunile sunt personificate de bătrâni sau tineri care prin înfățișarea lor urmăresc să redea un anumit grad de antropomorfizare, dacă nu de divinificare a fenomenului meteorologic proprii anotimpurilor României. Numele lunilor de iarnă: Undrea (decembrie), Gerar (ianuarie), Făurar (februarie), figurează că moși ciufuti, răutăcioși și capricioși; numele lunilor de primăvară Mărțișor (martie), Prier (aprilie) și Florar (mai) figurează că tineri zvăpăiați, gălăgioși, furtunoși; numele lunilor de vara Cireșar (iunie), Cuptor (iulie), Gustar (august) figurează că bărbați maturi, vrednici, în plină vigoare creatoare; iar lunile de toamnă Răpciune (septembrie), Brumărel (octombrie), Brumar (noiembrie) figurează că făpturi imbătrînite înainte de vreme.
În una din legende sunt reprezentate lunile Martie și Aprilie prin doi moșnegi. Se insistă asupra reprezentării Moșneagului Martie, hâtru și capricios, căruia îi place să își bată joc de semenii lui, de celelalte luni, și de oameni. Își bate joc de Aprilie, care invitat la masă de Martie s-a dus în vizită în căruță. Martie atunci s-a pornit pe nins, iar Aprilie s-a oprit în drum și și-a făcut o sanie. Atunci Martie a stârnit o ploaie, iar Aprilie și-a făcut o luntre, ca să ajungă la Martie.
În Martie au loc zilele Babelor (primele 9 zile) și zilele Moșilor (următoarele 9 zile) care sunt reprezentări mitice ale intemperiilor ce țin atât de deziernare cât și de imprimavarare.
Ca și la Anul nou și de 1 martie se începeau 12 lucruri, munci, cu trimitere la cele 12 luni ale anului, pentru a avea spor pe toată durata anului.
BABA DOCHIA – ORIGINE
Această semidivinitate meteorologică feminină are mai multe surse etimologice.
Versiune 1 – numele vine după sfânta mucenică Evdochia, care cade de 1 martie, ipoteza susținută și de B.P.Hasdeu și Ghe. Asachi: numele Dochia (sau Marta) a fost preluat din calendarul bizantin care serbează la 1 martie pe martira Evdochia, în urmă interferenței dintre legenda populară străveche și cea creștină, localizată de asemenea la începutul lunii martie.
Sfânta Evdochia s-a născut în cetatea Iliopolei din Liban și a trăit în vremea împăratului Traian. A fot un personaj real, o femeie frumoasă și bogată care și-a trăit tinerețea în desfrău. Spre bătrânețe se pocăiește, este botezată, își împarte averea la săraci și se retrage la o mănăstire unde face numeroase minuni. Biserica o sanctifică și îi rezervă în calendar ziua de 1 martie.
Întrucât ziua ei se suprapune Anului nou agrar, când moare și renaște simbolic divinitatea adorată, oamenii i-au pus în spate trăsăturile divinității ajunsă la vârstă senectuții și a morții.
Versiune 2 – numele vine de la Dakia, Dacia, fiica lui Decebal urmărită până la muntele Ceahlău de împăratul Traian, îndrăgostit de ea, versiune enunțată într-un poem lirico-epic cules de Ghe. Asachi.
Zilele babei Dochia – LEGENDE
Legendele ne introduc în lumea satului românesc. Nelipsitele tensiuni dintre soacră și noră, sunt ingenios valorificate pentru redarea metaforică a opoziției dintre Anul Vechi care moare și Anul Nou care naște, dintre iarnă și vara, frig și căldură, sterilitate și fertilitate.
Moartea ei înseamnă și renaștere, totul intamplandu-se la echinocțiul de primăvară (stil vechi). Peste 3 luni, la solstițiul de vara, devine zeiță fecioară, Sânziana în Transilvania, Banat, Bucovina și Drăgaica în Muntenia, Dobrogea. Peste alte 3 luni, la echinocțiul de toamnă, devine zeita mumă, iar la solstitul de iarnă zeita babă.
Legendă 1
Baba Dochia, personificare a Anului Vechi, vrea să-și urce oile la pășunea montană în plină iarnă. Ca să se convingă că a venit vara, își trimite nora, soția lui Dragobete, în pădure să-i aducă fragi copți. Nevasta, ajutată de Dumnezeu, travestit în moș, găsește fragi copți pe care îi aduce soacrei într-o ulcică.
Legendă 2
Dochia cere nurorii să meargă la rău, în luna februarie, să spele lâna neagră a oilor până o va face albă și lâna albă până o va face neagră. Văzând fragii copți aduși de nora, Dochia crede că a venit primăvara și începe pregătirea turmei de oi, în alte variante de capre, pentru a urca la munte. Nu ia în seamă sfaturile altor ciobani, nu se sperie de răzbunarea zeului Marte. Își pune totuși 9 cojoace în spinare (în variantele moldovenești și bucovinene 12) și pornește urcușul însoțită de fiul sau Dragobete. Cum începe urcușul, pornește o ploaie mocănească ce nu a încetat 9 zile și 9 nopți. Ingreunându-i-se cojoacele în spate, le dezbracă pe rând, până rămâne în cămașă.
Legendă 3
În alte legende, Dochia își dezbracă cojoacele nu din cauza ploii ci a unei călduri toride.
După unele legende, în drum ar fi tors în furcă ținută în brâu firul Mărțișorului. În ziua a 9-a sau a 12-a (reductie simbolică a celor 12 luni ale anului) Dochia moarea împreună cu turma din cauza unui ger năpraznic.
Legendă toponimică
O păstoriță bătrână își păștea turma de oi sub munte, alături de alte păstorite. Știind că vremea la munte e schimbătoare, și-a pus pe ea 9 cojoace. Celelalte păstorițe au sfătuit-o să nu urce la pășune până nu trece luna martie, dar ea ea spus că nu se sperie de luna martie. Atunci luna martie, că să o pedepsească, a schimbat vremea, încălzind tot mai mult cele 9 zile în care baba Dochia urcă la pășune, lepădând în fiecare zi câte un cojoc, iar în ziua 9 luna martie a întors vremea rea, împrumutând de la luna februarie 3 zile de iarnă. Astfel Baba Dochia a fost pedepsită rămânând împietrită. Stânca a fost menționată de Dimitrie Cantemir, și descoperită, desenată, litografiată într-un poem epic de Ghe. Asachi.
Legendă toponimică este răspîndită pe întregul teritoriu al României și se regăsește cu legende similare la bulgari, sârbi, albanezi, greci însă fără corespondențe toponimice în geografia mitică a acestora.
Legendă colind
A fost descoperită în cercetările pe teren și un colind vanătoresc Ana Dochiana, care reprezintă o transimbolizare a legendei Babei Dochia. E vorba de o ciuta Ana Dochiana, căpetenia unei ciurde de ciute, care de tristete nu mai paște, nu mai bea apă, pentru că Traian Voinicul e pe urmele ciurdei de ciute, care va fi vânată, numai ea o să scape singură “sub stâna de piatră”. Aluzia ciutei Ana Dochina vânată numai de Traian Voinicul într-un colind ardelenesc justifică într-un fel legenda urmăririi Dochiei de către imaparatul Traian. Legenda culeasă de Ghe. Asachi de pe versantul estic al Capratilor oriental corespunde colindului vânătoresc de pe versantul vestic al Carpaților Orientali.
Legendă meteorologică
Paralel cu legenda Babei Dochia, superstițiile, credințele și datinile care se referă la zilele babelor (1-9 martie) cu cortegiul ei de babe (păstorițele rămase la poalele muntelui) reflectă nestatornicia timpului în trecerea lui de la iarnă la primavera și posibilitatea de a prevesti această nestatornicie pentru restul anului. Deci zilele babelor sunt oraculare pentru mersul timpului.
BABE – Zilele Babei Dochia si corelatia cu ziua de nastere
Ciclu de 9 sau 12 zile corespunzător cu zilele de urcuș ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicate morții și renașterii sezoniere a zeiței agrare și a timpului calendaristic în preajma echinocțiului de primăvară.
Demult, fiecare om care alegea o zi din cele nouă respectă Baba aleasă cu sfințenie, o consideră zi de sărbătoare, nu lucra, nu ducea animalele la păscut, având credință că doar așa câmpul era ferit de frig, familia era ocrotită de furtuni, animalele erau sănătoase, ogorul avea parte de ploaie, iar anul ce urmă era bun și plin de rod.
O altă tradiție este să fie aleasă în funcție de ziua de naștere, iar felul în care era fi acea zi devenea indicator pentru anul care urma, mai ales ca acele zile sunt cunoscute ca fiind foarte capricioase..
Baba se “alege” in functie de ziua de nastere: o varianta ar fi ca este ziua din saptamana in care te-ai nascut, exista mici softuri care iti pot zice ce zi a saptamanii era cand te-ai nascut; iar varianta 2 este cea pe care am retinut-o eu din copilarie si are legatura tot cu ziua de nastere dar cu cifra in sine. Spre exemplificare, eu sunt nascuta pe 26 = 2 + 6 = 8, iar daca este o suma mai mare de 9 se aduna cifrele pana se ajunge la o cifra unitara, de ex. 29 = 2 + 9 = 11 = 1 + 1 = 2.
MOȘI – 9 martie
În categoria semidivinitatilor meteorologice populare și a prezicerilor roadelor muncii de peste an, a destinului uman și a caracterului uman, se numără și o categorie de Moși. Moșii reduplică cele 9 babe din cortegiul divin al Babei Dochia. Sub raport meteorologic, ei sunt mai blânzi, mai îngăduitori și mai înclinați să aducă vreme bună.
Dacă în această perioada apar zile friguroase cu ninsoare, lapoviță și vânt, acestea sunt numite generic Zile Împrumutate (de la februarie).
La Moșii de Iarnă se împart alimente (plăcinte, produse lactate, piftii) și uneori vase umplute cu mâncare gătită sau cu apă.
MĂCINICI / MUCENICI
Măcinicii sau Mucenicii se sărbătoresc pe 9 martie, suprapunându-se cu ultima zi a Babelor și reprezentând echinocțiul de primăvară pe stil vechi.
Obiceiurile formează un scenariu similar celui de An Nou: preparare de mâncăruri specifice, beție rituala și focuri. Focurile reprezentau o incinerare simbolică a spiritului iernii și renașterea spiritului verii.
În Banat copiii scormoneau și băteau cu bețele în foc, iar mamele împrăștiau cenunsa rămasă în jurul caselor și adăposturilor pentru animale și păsări. Scopul era de a alungă frigul și a scoate căldură din pământ. Uneltele cu care copiii băteau pământul erau frecvent modelate din aluat și mâncate sacramental în ziua de 9 martie.
Focurile aveau funcții polivalente: purificatoare (curățau spațiul de forțe malefice); profilactică (preîntâmpina neplăcerile cauzate de șerpi și insecte); fetilizatoare pentru grădini, livezi și vii.
Principala funcție rito-magică era de a sprijini soarele să depășească momentul critic al echilibrului perfect între lumina și întuneric (Banat, Crișana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, sudul Moldovei).
Alte tradiții: baterea pamntului cu maiurile (ciocane uriașe din lemn) pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii din pământ, pentru sănătatea și norocul oamenilor; retezarea stupilor (scoaterea mierii de albine), tăierea primelor corzi de vită de vie, purificarea oamenilor și vitelor prin stropirea lor cu apă sfințită; aflarea norocului în noul an prin preparearea turtei de Măcinici.
BEȚIA RITUALĂ
Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, început de An Agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității.
Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă. Dacă cineva nu putea bea atâtea pahare de vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin.
Numărul paharelor corespunde cu numărul Sfinților Mucenici din Sevastia care poartă diferite nume zonale: Moși, Sfinți, Sfintisori (Moldova, Muntenia).
LA ALTII – BULGARIA – BABA MARTA
Baba Marta – ca si Baba Dochia – personifica primăvara.
La sfarşitul lui februarie, bulgarii fac curatenie generala in case, deoarece Baba Marta nu viziteaza decat casele ingrijite.
Batranii nu trebuie sa iasa prea devreme din casa, pentru ca Baba Marta doreste sa intalneasca doar fete tinere si femei.
In ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cat mai mare. Ei striga : “Baba Marta, eu te incalzesc pe tine azi iar tu sa ma incalzesti pe mine maine!” si se aduna in jurul focului, cu diverse strigaturi iar cand focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie să arda cat mai mult si cat mai sus ca s-o incalzească pe Baba Marta, care personifica si Soarele care poate sa arda fetele oamenilor.
Baba Marta este o batrana neputincioasa, aceasta avand mereu la ea un drug de fier in care se sprijina. Bulgarii cred ca temperamentul batranei este foarte instabil: atunci cand Marta zambeste, Soarele straluceste pe cer iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata işi face simtita prezenta. Se crede ca e sanatos cineva tot anul dacă poarta “martenita”, zicala de baza fiind: “Daca nu porti Martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta”.
***
SURSE: Romulus Vulcanescu – Mitologie Romana ; Marcel Olinescu – Mitologie romaneasca ; Simion Fl. Marian – Sarbatorile la Romani, vol. II ; Ion Ghinescu – Zile si Mituri – Enciclopedie a sarbatorilor, ritualurilor, fiintelor fabuloase, eroilor si miturilor din panteonul popular romanesc