Ce e scoala fara Eminescu?

Spread the love
Asta asa, ca tot a fost ieri ziua lui musiu si a fost readus in fata pentru o zi. Si fiindca m-a facut sa zambesc povestea Kariokai care  include angoasele si ambitiile adolescentine, pitici pe creieri :)) .
Relatia mea cu Eminescu incepe de la gradinita, e adevarat nu aveam 2 ani jumate ca pustoaica de bantuie acum pe net, dar la finalul gradinitei stiam tot Luceafarul fiindca tata ma pacalea in fiecare zi ca invatam o poezie noua de 2 strofe si doar le repetam si pe cele invatate inainte.  Mai stiu si acum oaresce strofe din el, mai stiu si ceva strofe parodiate, ni se promitea nota 10 daca il recitam integral la ora de romana dar am refuzat de fiecare data sa castig un 10 facil din punctul meu de vedere.
Nu aveam nevoie de nota maxima pentru recitat, trecusem la nivelul urmator, eram o tocilara fericita, scoala teoretica imi pria, citeam extra cat cuprinde, biblioteca de acasa de aprox 3000 de carti ma ajuta in acest sens, fiindca biblioteca efectiv am bagat in facultate, in satul meu cu pretentii (Mangalia) nu aveam de unde. Am avut parte si de  profesoare extraordinare, care si in generala si in liceu au incurajat cititul, au incurajat concluziile proprii.
Si uite-ma pe mine bagand olimpiade, de obicei pana la judet, unde ma descurcam onorabil de o mentiune, la : romana, matematica, fizica, chimie, biologie. Din clasa a V-a pana in liceu, unde am mai fost doar la romana si o singura data la fizica.
In clasa a X-a, ca de obicei, merg la olimpiada de romana pe judet unde pica, logic, Eminescu – Floare albastra. Eu tocmai ce citisem o carte cu coperti albastre care se vroia o biografie neoficiala a lui Eminescu si asa ca am citat-o cu mandrie, am zis ca si in aceasta poezie e vorba de conditia geniului si ca a a fost una din primele creatii care atingeau acest subiect. Doar ca acea carte nu era in lista de carti recomandate a fi mentionate sau citite. Asa ca m-am trezit cu nota 6. SASE. Eu! Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai umilita, mai trasa de urechi si pusa la colt pe nedrept. Asa ca am bagat niste injuraturi cu trimiteri la originile incuiatilor de la judet si am jurat ca nu voi mai servi nicio olimpiada. Si ca nu mai exista Eminescu pentru mine din acea clipa.
(P.S. – acum imi pare rau pentru doamna profesoara de fizica fiindca nu am mai fost la olimpiade, acum stiu ca ei ii dadeau bine aceste prezente constante si bune ale mele, si era o profesoara buna care ar fi meritat acest efort din partea mea).
Revin. M-am tinut de promisiunea facuta pana la BAC si inclusiv acolo. Am tocit tot ce era pe lista, le visam, nu aveam antipatii. Doar un inexistent – Eminovici 🙂
Si a venit ziua 0. Eu eram la final de catalog asa ca am apucat sa aflu impresii pe ce se axeaza comisia la oral la romana. Logic, the one and only. Comisia era de la liceul vecin, liceu unde mergea sora mea si care mi-a zis ca una din profesoare are o afinitate speciala pentru Eminescu, adica era indicat chiar sa faci pe dracu in 4 si din orice subiect sa incerci sa ajungi la el si ai nota de trecere.
Iar eu am facut taman invers, eu continuam sa refuz orice contact cu Eminescu. Intru in clasa, norocul meu ca am intrat 4 sau 5 ca mieii la taiere. 
Si cum aveam eu in fata alti colegi ma apuc si trag usurel de bilete si citesc repede subiectele: bilet 1 – Eminescu, bilet 2 – Eminescu, bilet 3 – Eminescu, bilet 4 – Eminescu. Neaos asa -WTF. Cat ghinion sa am? Se aeriseste catedra in fata mea:
– ai tras bilet?
– nu, acum
– bine, hai
Si trag. Primul subiect – Eliade (posibil Tigancile Kariokai 🙂 , nu mai retin). Al doilea – o strofa. Rasuflu usurata. 
Ma duc in banca, imi pregatesc ideile pentru primul subiect si incerc sa-mi storc creierii de unde o fi strofa celui de-al doilea subiect. Nu suna cunoscut, decid ca merg cu valul, ce-o fi o fi.
Ajung in fata lor, incep sa prezint primul subiect. Bravo, foarte bine, ai studiat, te-ai pregatit, bla bla. 
– treci la al doilea subiect din bilet, te rugam
– imi pare rau, dar nu stiu din ce poezie este
Un pic stupoare. Indragostita de Eminescu imi recita alte versuri. privirea mea o lamureste ca sunt la fel de pe langa subiect. si-mi zice ea:
–  “Glossa” – Eminescu
– imi pare rau, dar eu refuz sa va comentez pe acest subiect, am invatat toata materia si va pot dovedi dar despre “marele poet national” care era din Republica Moldova, un activist politic care a murit ori nebun ori de sifilis refuz sa scot un cuvant. Va provoc sa ma testati ca sa vedeti ca am invatat pentru acest examen, mai putin materia care il privea pe dansul
(si credeti-ma ca am citat aproximativ exact exprimarea mea;  ambitii de adolescent cu pretentii intelectuale, recunosc, dar na, atata m-a dus capul atunci)
Madam a dat in balbaiala, ceilalti au tras aer in piept si au decis sa-mi accepte provocarea si sa ma verifice prin restul materiei. Am vorbit de mi s-a uscat gura, dar nu am tacut, nu am venit cu floricele, am fost pe subiect, pe orice subiect a vrut muschiul lor.
La final m-au rugat sa ies ca sa se consulte. Nebuna eminesciana vroia sa ma pice cu 2 sau 3 pentru jignirea maxima adusa, ceilalti i-au venit cu argumente rationale (copilul asta chiar a invatat, ok, are un “ambit”, dar am trecut toate gastele alea inainte si sa nu trecem un elev care chiar a dedicat nopti intregi studiului). Si am primit nota: 6. Again 6 :))
Pe atunci sufeream de medie, de nota cat de cat. De unda sa stiu ca o poti pune undeva la spate (unde si este trecuta, btw) fiindca e importanta hartia in sine, nu cifra. Dar pe moment am plans de am rupt camesa. Fiindca la restul probelor am luat diverse note de 9 si “mi-a stricat media”. Buhuu :))
N-am mai citit Eminescu, nici nu cred ca o voi mai face vreodata. Sunt suficiente carti si autori care-si asteapta randul.
*************************
Aaa, si unul din comentarii (ioana sch) de la Karioka mi-a adus aminte de alta patanie tot la un examen oral in facultate: psihologie si sociologie. Doar ca profesorul fiind de baza pe psihologie a mers foarte mult pe aceasta parte de materie. Pe cealalta nu a acoperit-o deloc. Eu, fata constiincioasa, m-am dus la biblioteca, m-am documentat si pe psihologie (mi-a si placut mult) si am incercat sa am idee si de sociologie, dar nu prea aveam de unde atunci. Ajung la examen, se picase pe capete, biletul avea si un subiect de sociologie, logic. Puteai sa-i spui ca el nu ti-a predat nimic si nici macar niste autori nu a recomandat? Nu puteai. Subiectul meu la psihologie a fost “memoria de durata medie si lunga”. L-am dat pe spate cu prezentarea 🙂
– ok, treci si la subiectul 2
– stiti, la cursuri nu s-a acoperit aceasta parte, nu am gasit nici bibliografie la secretariat si nici la biblioteca judeteana nu am avut de unde sa invat.
– bine, ai 10 la psihologie si 2 la sociologie, deci ai trecut cu 6. e bine?
– bogdaproste, multumesc 🙂 
Inca o data nota 6 ma urmarea, dar depasisem obsesia notelor si ma interesa doar sa merg mai departe 🙂

2 comentarii - “Ce e scoala fara Eminescu?

  1. ioana sch

    Deci proful tău n-a rămas impresionat de răspunsul cvasicomplet de la subiectul 1? :)) De fapt, fără să fiu rea, dacă punea întrebări din materie nepredată și nici resurse măcar, nu cred că e genul care să aprecieze originalitatea. Sau poate n-a fost în momentul ăla? 😛

  2. Diana Slav

    ba a apreciat mult raspunsul meu la primul subiect, pe de o parte fiindca era materia lui de suflet, pe de alta parte fiindca se vedea clar ca am invatat extra, iar 10 la el era rarisim; dar totusi m-a taxat la al doilea subiect si a facut o medie 🙂 asa ca acea nota 10 a fost auzita de doar alti 4 colegi, deci ramanea o legenda in continuare :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.