Diana Slav

Partea I – Una Calda si Frumoasa si de care sunt mandra

Datorita faptului ca a aparut inca o pagina dedicata activitatii de free tour  in Constanta, si sunt intrebata in privat de multe persoane nedumerite daca am vreo legatura, vin si eu cu primul meu comunicat oficial:

Exista in Constanta 2 tururi / proiecte care functioneaza separat:

1 – Constanta la Pas / Constanta Walking tour by yours, one and only, subsemnata – lansat in 2013 de mine si dus mai departe la fel de individual fara fonduri, planuri, proiecte. Ba nu, mint, am primit inca de anul trecut o donatie foarte frumoasa: hartile Merglamare.ro in varianta in limba engleza Constantaoldtown.com pe care le-am putut oferi turistilor.

2 – I Love Tomis prin Cercetasii Marini – lansat de Cercetasii Marini in 2015

Cercetasii Marini sunt o organizatie foarte frumoasa pusa pe picioare si muncita zi si noapte din 2012 de Eva Litcanu, alaturi de alti adulti care au pus suflet si timp in a educa copii care sa devina responsabili, activi, respectuosi cu ei, cu cei din jur, cu natura.

In 2015 au castigat o bursa Heineken pentru Comunitati . Citez din comunicatul lor:“Organizația și-a propus să susțină educația și implicarea tinerilor voluntari în dezvoltarea unei comunități civice, specifice spațiului cultural dobrogean pe de o parte, și să crească vizibilitatea obiectivelor istorice și culturale situate în zona veche a orașului, pe de altă parte. “

Aici am intrat eu in peisaj. Am fost contactata de Eva care mi-a propus sa fac partea de instructaj cu tinerii cercetasi prin care ei sa invete  cum se desfasoara un astfel de tur, ce informatii se livreaza, cum se impacheteaza ele, ce traseu si zona se acopera. De aceea ne-ati vazut impreuna in diverse momente si ipostaze.

Ei au si postat de altfel cateva mentiuni

Da, sunt extraordinar de mandra de faptul ca eu, Diana Slav, fondatoarea proiectului Free Tour Constanta care din 2013 incoace am facut de nebuna acest lucru si initial a trebuit sa explic ce e asta si de ce fac asta, sa ajung sa mi se recunoasca valoarea ideii si sa pot sa imi ofer experienta si cunostintele generatiei urmatoare.  Se pare ca m-am mulat perfect valorilor cecetasesti:

“Cuvintele tale devin acțiuni, Acțiunile tale devin obiceiuri,

Obiceiurile tale devin valori, Valorile tale devin destinul tău.”

Ma bucura foarte mult ca am reusit sa trezesc interesul copiilor si tinerilor pentru istoria si povestile Constantei fiindca asta imi doresc prin toate evenimentele pe care le organizez pentru localnici : sa ii fac sa isi iubeasca orasul, sa-l cunoasca, sa devina mandri de el si sa il respecte si mai ales sa povesteasca cu drag colegilor, prietenilor din oras, din tara sau din alta tara. Si e foarte bine sa facem asta cu generatia tanara care poate fi modelata, ajuta pentru viitorul nostru.

Iar pentru turisti, fiindca initial pentru ei pornisem aceasta actiune, imi doresc sa plece cu minim o informatie despre Constanta pe care sa o dea mai departe apoi cunoscutilor facandu-i sa doreasca sa vina si ei aici si sa plece cu un zambet pe buze. Credeti-ma ca se poate. Dovada o stau recenziile lasate pe Tripadvisor .

Probabil ca ne veti mai vedea uneori impreuna, dar vor fi proiecte individuale si promit pe cravata mea de cercetas (fiindca am primit si eu una la incheierea proiectului oficial) ca pe copii ii voi ajuta intotdeauna cu orice informatie sau incurajare care le poate fi de folos.

Pe Silviu l-am retinut pentru pasiunea cu care se implica in aceasta actiune si fiindca era foarte curios cum mi-a fost alergarea pe scari (ma-ntorc la anul si va fi mai bine 🙂 ), iar pe fratii Furnica pentru ca pe ei i-am avut inca de la prima actiune impreuna si  acel mic pitic Ovidiu cu un nume asa predestinat a fost foarte incantat de tur si si-a dorit sa fie parte a actiunii. Iar ca ei mai sunt multi altii (numai in proiectul de tururi au fost implicati 30 de copii). Da, pentru ei si colegii lor voi avea disponibilitate oricand.

Oficial proiectul lor prin Heineken s-a incheiat in februarie dar pe site  se anunta continuarea acestor tururi .

Aveti aici fotografiile postate de ei in 20 februarie cu incheierea oficiala a proiectului prin conferinta de presa si avand-o alaturi pe Doina Pauleanu care a semnat si daruit cate o carte fiecarui cercetas participant la proiect. Si  a fost si o coincidenta foarte frumoasa, fiindca pe 21 februarie este ziua internationala a ghizilor, iar pe 22 februarie este ziua cercetasilor. Da, uneori lucrurile se leaga frumos. Apoi am stat alaturi de ei in Piata Ovidiu desi era foarte frig sa vad cum se depune un juramant de cercetas si am asistat la diverse activitati, inclusiv o vanatoare de comori. Si i-am admirat pe parintii care isi gasesc resursele sa le fie alaturi copiilor, sa le gaseasca provocari care sa ii motiveze si sa ii tina in priza. Sa nu mai spun ca mi-au placut la nebunie “licuricii” care sunt copilasi sub 7 ani (varsta minima de cercetas) dar care au frati deja cercetasi si isi doresc si ei. Da, exista speranta, exista copii care vor sa invete si sa faca mai mult.

Pornind de la scanteia furnizata de mine, cercetasii au inceput sa-si caute singuri informatii, sa-si faca fise pe fiecare obiectiv, si-au creat singuri propriul traseu, cu un alt punct de plecare, ceea ce este foarte bine ca sa nu se mai creeze confuzie.

Este loc pentru toata lumea si de aici va avea de castigat orasul. Si in special acesti copii fiindca de aici  va porni acel principiu al cercurilor concentrice: ei vor da mai departe informatia colegilor, care o vor da mai departe parintilor, prietenilor, care o vor da si ei mai departe. Si asa va castiga orasul pe termen lung.

Un P.S. pentru sufletul meu: ma bucur mult ca am avut ocazia sa o cunosc pe D-na Doina Pauleanu ale carei carti stau la loc de cinste in raftul meu de calatorii, care deja a trecut la plural, un raft este dedicat numai Constantei: carti, fise, dosare, bibliorafturi, fiindca nu pot separa Constanta de Dobrogea si uite asa incep sa se adune “comorile”.

*******************************************

Mi-ar placut ca aceasta postare sa se termine aici, frumos, zen, floricele pe campii. Dar cum in viata toate vin in pereche acum urmeaza si

Partea a II-a – Una Rece (un plasture care trebuie smuls)

Voi continua cu alte precizari, mai putin placute, care se impun ca urmare a unor postari care nu imi apartin dar de care sunt intrebata (la fel, in privat si uneori chiar si prin oras de multe persoane).

Spre deosebire de cercetasi care mentioneaza persoanele implicate si de oamenii normali care atunci cand colaboreaza cu cineva ii mentioneaza si le recunosc creditele / meritele, sunt unele persoane care scriu evaziv postari fara prea multe detalii si fara alte persoane implicate. Sunt unii care au timp suficient sa fie peste tot si intotdeauna fix atunci cand e presa de fata.

1 – Inca din luna ianuarie Victor Maxim a avut postarea de mai sus, la care managerul unei agentii de turism a cerut lamuriri cum e cu sistemul de ghizi in conditiile in care un ghid este cel recunoscut de minister. Am dat share acelei postari detaliind exact ce am scris si mai sus intr-o forma mai scurta: ca este proiectul Cercetasilor, ca acolo coordonatoare este Eva Litcanu care s-a zbatut cu acest proiect, ca eu sunt cea care le face instructaj si apoi copiii vor prinde aripi si vor duce mai departe tururile in stilul si ritmul propriu.

A fost stearsa postarea. Si eu am sters recent o postare, dar eu am facut-o fiindca se faceau glume la adresa unei alte persoana la mine pe profil. In rest, imi asum ce postez. Asta e, internetul e volatil (dar exista optiunea print screen, in ambele cazuri furnizate de altii care mi-au cerut tot mie lamuriri)

2 – Apoi a aparut aceasta postare recenta cu aproape aceeasi exprimare, mentionand cercetasii de data asta, si primind diverse comentarii. Unele au fost sterse, unele au fost lasate. Sa vedem cat timp (sa nu uitam principiul cercetasesc: “actiunile devin obiceiuri” si deja a dovedit de 2 ori ca butonul de delete ii este foarte apropriat). Si aici print screen-ul mi-a fost oferit de persoane care imi cereau lamuriri.

3 – Ca sa clarific lucrurile pana la capat si nu voi mai reveni pe acest subiect: Victor Maxim m-a contactat inca de cand a scris despre turul meu Sanziana Ionescu in Adevarul. Inca de atunci (2014) mi-a propus sa ma “ajute” si sa colaboram si mi-a expus ideile lui, care erau dupa cum urmeaza: sistem de ghizi veniti pe baza de volutariat, cu tricouri si sepci, cu info point in Piata Ovidiu unde sa fie in permanenta cineva in sistem de voluntariat (deci neplatit), iar la final turul sa opreasca la acest info point sau la un stand strategic amplasat unde sa se vanda niste suveniruri (avea el pe cineva care facea nu stiu ce in piatra). Avea un raspuns la toate intrebarile pe care i le-am ridicat, nu neaparat si o solutie direct realizabila (facem rost, gasim…ce-mi place pluralul asta nedefinit). Am decis ca asta nu este ce imi doresc eu, nu asta era free tourul pe care eu il facusem in Europa in atatea orase si asta nu mai era free tour daca ii vand ceva omului la final (eu nici macar nu sugerez ideea donatiei cum se practica in general) . Din punctul meu de vedere aia a fost, eu mi-am vazut singura de drum asa cum fac in continuare.

Inchei acest text cu urmatoarele declaratii pe care nu le voi sterge si nici indulci pe viitor:

1 – nu ma intereseaza nici ce posteaza si nici ce face Victor Maxim (desi din pacate de cateva luni de zile ma afecteaza, daca trebuie sa raspund eu pentru ce posteaza el)

2 – nu stiu si nici nu ma intereseaza ce legatura are el cu cercetasii (desi sper sa fie cat mai mica si cat mai putina). Asa cum am promis eu ii voi ajuta pe cercetasi, pe acei copii pasionati care merita sa li se deschida aripile. Daca pleaca Eva de acolo si ceilalti adulti extraordinari pe care am apucat sa ii cunosc (Robert, dl. Gabi “presedinte”, dl. Pisi, Marius, Gedoz, etc) si ajunge el varf de lance, din pacate, colaborarea mea oficiala cu ei va inceta. Disponibilitatea mea va ramane in privat oricand pentru copii.

3 – eu, Diana Slav, nu doresc sa imi asociez numele si imaginea de a lui, daca ne vedeti la vreun eveniment sub acelasi acoperis va fi o simpla coincidenta.

Eu nu visez si nu am timp sa “manageriez” proiecte din fata televizorului si apoi sa adun foloasele dupa carca de munca a altora, prefer sa pun osul la treaba, sa fiu un exemplu prin ceea ce am construit eu singura si sa inspir si pe altii sa vina cu idei proprii la care sa munceasca zi de zi, pas cu pas. Iar daca mi se ofera sau mi se cere ajutorul o voi face dar voi multumi si mentiona intotdeauna public.(daca m-as apuca acum sa refac aceasta lista ar iesi ceva ca la Oscar, dar candva cred ca o voi reedita)

Eu fac acest tur si multe alte activitati dupa un loc de munca cu program de la 9 la 5 de luni pana vineri si de multe ori si sambata la care nu intentionez sa renunt, dar le sunt recunoscatoare sefilor si colegilor ca ma sustin si ma suporta 🙂 Nu ma intereseaza functiile, nu ma intereseaza politica, ba de fapt, abia astept sa treaca toata nebunia electorala si sa imi vad eu de turul meu si de multe alte proiecte. Voi face in continuare individual acest tur in putinul meu timp liber, sacrificandu-mi de multe ori viata personala (si multumesc sotului, de asemenea, pentru intelegere si sustinere), fiindca asa sunt eu : o nuca tare careia nu-i plac cararile batatorite. Si copiatul asta este o arta, chiar daca nu am inventat eu free-tourul (aveti aici articol cu o lista de peste 100 de astfel de tururi in lume care si ea ar trebui luata iar la puricat si actualizat) si chiar daca va ajunge sa fie scos in afara legii ca in Croatia, din fericire m-a ajutat sa imi creez o baza solida, sa acumulez extraordinar de multe cunostinte (bursa Erasmus+, curs de ghid, asta doar de inceput chestii palpabile) si mi-a dat multe alte idei noi pe care o sa vi le anunt atunci cand va fi momentul lor.

Da, stiu ca e un oras mic si sunt constienta ca ne vom mai interesecta. Si cum eu am 38 de ani si el 30, atata timp cat nu pleaca unul din noi din oras vor exista momente in care probabil de acum incolo ne vom intersecta… si ignora… Vreo 40 de ani de acum incolo. Ghici ce: pot sa fac si asta!