Update februarie 2021 pentru articolul original din 2013, articolul original fiind din martie 2013, fiindca tot am avut de facut un referat la masterat despre sarbatori pagane de primavara, bazate pe calendarul agrar.
Avem 2 sarbatori dedicate dragostei, una importata, comerciala si automat hulita si una romaneasca, traditionala si scoasa de la naftalina ca raspuns la avansul castigat de sarbatoarea importata.
Eu zic ca-s bune amandoua, macar pentru evenimentele pe care le genereaza si diversele promotii de care puteti beneficia (ma refer la city breauri pe care abia astept sa le pot face iar).
Mie imi plac povestile si legendele si de fapt asta este si motivul acestui articol. Ca o mica paranteza pentru cine este interesat am mai scris si istoria zilei de 8 martie sau poate vreti sa vedeti diferentele traditiei de Martisor la noi si la alte popoare tracice – Martisor la noi si la altii
Vor primi si ele update.
Dragobete
Legenda Dragobetelui
Legendele ne spun in diverse variante ca Dragobetele este fiul Dochiei, sora lui Decebal, si zeu al dragostei pe plaiurile mioritice. Despre Baba Dochia povestesc in articolul dedicat Martisorului.
Fiul asprei si capricioasei Babe Dochia, Dragobetele reprezinta principiul pozitiv al fortelor latente ale naturii, care se pregatesc sa renasca si sa explodeze sub forma primaverii. In aceasta periaoda se desfasoara si rutul/ ritualurile de imperechere ale animalelor, ceea ce a dus natural la o sarbatoare a erotismului la oameni.
Numele sau provine din cuvintele dacice trago (tap) si bete (pede – picioare). Trago a devenit “drago”, iar “bete” a ramas in limba romana un cuvant care defineste cingatorile inguste si fasiile tesute. O alta orignie a numelui vine din slava veche si s-ar traduce prin “a fi drag”
Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si piarda mintile. Un fel de Zburator metamorfozat apoi in planta de leac pentru dragostea ranita, care ii poarta numele.
Dragobetele mai are și alte nume: “Cap de Primavara”, “Cap de Vara Intai “, „Sant Ion de primavara”, „logodnicul pasarilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”. In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului XX, el era sarbatorit la 24, 28 februarie sau la 1, 3 sau 25 martie.
In calendarul popular romanesc aceasta zi apare ca o sarbatoare a iubirii. Dragobetele era inchipuit ca un flacau voinic, puternic, frumos si tare iubitor, putand fi intalnit prin paduri. Dupa o credinta raspandita in special in vestul Munteniei si in Oltenia, Dragobetele este un duh al padurii care, la inceput de primavara, ia chip de flacau neasemuit de frumos si haladuieste prin codri pentru a pedepsi fetele si femeile ce-i profaneaza ziua. De Dragobete muncile grele erau interzise, fiind permise doar cele usoare, gospodinele oferind pe acoperisul caselor mei, grau, orz secara pentru toate zburatoarele.
Se crede ca de ziua lui Dragobete (“logodiciul pasarilor”), pasarile nemigratoare se strang stoluri soluri, vorbesc in limba lor, isi cauta pereche potrivita pentru imperechere si apoi trec la construirea cuiburilor. Pasarile ce nu-si gasesc perechea in aceasta zi, raman fara cuib si fara pui pana anul urmator, cand se apropie aceeasi sarbatoare.
Zburatorirea
De Dragobete, un obicei asteptat cu nerabdare de indragostiti era cel al “zburatoritului”.
Imbracati in haine de sarbatoare, tinerii se adunau in cete (pe varste si sex) si ieseau la padure haulind si chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii: ghiocelul si brindusa. Flacaii culegeau vreascuri si aprindeau focuri in jurul carora glumeau intre ei. Din zapada netopita fetele isi faceau rezerve de apa, cu care se spalau la anumite sarbatori din timpul anului.
Atunci cand se apropia vremea pranzului, fetele coborau in fuga spre sat. Baietii le urmareau, incercand sa le prinda. Fiecare baiat se tinea dupa fata care ii era draga. Daca si fetei ii placea baiatul respectiv, se lasa prinsa. Daca era urmarita de mai multi baieti, se lasa prinsa de cel pe care il prefera si urma scena sarutului. Aceasta sarutare era interpretata drept oficializarea unei logodne ludice intre cei doi. (de aici “Dragobete saruta fete”)
Insuratorirea / infratirea
O alta sarbatoare locala, implica infratirea simbolica, la fel dupa varsta si sex intre fete sau intre baieti. Foarte rar se accepta sa fie o infratire fata – baiat. In fata grupului, cei doi isi zgariau bratul stang cu semnul crucii (cea solara, nu crestina), suprapunand zgarietura. Urma juramantul de sinceritate si intrajutorare pana la moarte. Daca unul din cei doi murea devreme, desfratirea se facea si ea dupa un ritual desfasurat la mormantul celui decedat si o alta infratire se facea cat mai departe de mormant.
Obiceiuri si traditii:
– Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete;
– In aceasta zi, oamenii mai in varsta trebuie sa aiba grija de toate animalele din ograda, dar si de pasarile cerului;
– Nu se sacrificau pasarile domestice si nii nu se vanau cele salbatice, pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor;
– Barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul;
– Tinerii considera ca in aceasta zi trebuie sa glumeasca si sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiti tot anul;
– Credinta populara spune ca daca in aceasta zi nu se va fi intalnit o fata cu vreun baiat, se crede ca tot anul nu va fi iubita de nici un reprezentat al sexului opus;
– In aceasta zi, nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor;
– In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara;
– In unele zone, femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase intreg anul;
– De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.
– Batranii spun ca daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul.
– Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.
– In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece (vraji) de dragoste.
– in unele zone ale tarii s-a pastrat obiceiul ca fecioarele sa stranga apa de pe florile de fragi sau din omat. Cu aceasta apa, pastrata cu sfintenie intr-un loc doar de ele stiut, fetele isi spalau obrazul. pentru a fi frumoase tot anul si pentru a placea celui drag.
Surse: Romulus Vulcanescu – Mitologie Romana ; Marcel Olinescu – Mitologie romaneasca ; Simion Fl. Marian – Sarbatorile la Romani, vol. II ; Ion Ghinescu – Zile si Mituri – Enciclopedie a sarbatorilor, ritualurilor, fiintelor fabuloase, eroilor si miturilor din panteonul popular romanesc
Valentin
Ziua de 14 februarie era numita Ziua Nuntii Pasarilor, oamenii crezand ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea. La 15 februarie se organizau Serbarile Lupercalia care au condus in timp la Valentine’s Day, sarbatoare ce a cucerit astazi toate continentele. Serbarile Lupercalia erau inchinate in primul rand zeilor Juno si Pan, zeului fecunditatii Faunus Lupercalus. In Roma Antica, acestea erau o sarbatoare a fertilitatii, ocazie in care traditia cerea tinerelor necasatorite sa scrie biletele de amor. Fiecare urma sa fie curtata in anul urmator de cel ce avea sa- i extraga biletelul din urna marelui hazard. De aici incepeau istorioarele de amor ale anului ce urma, istorioare de multe ori destul de picante, ce puteau conduce sau nu la o casatorie. Traditiile legate de fecunditate erau strans legate de obiceiuri pe care multi le-au considerat sau le considera adevarate orgii. In grota ce se credea ca a adapostit lupoaica ce alaptase legendarele figuri ale fondatorilor Romei, Romulus si Remus, era sacrificat un tap cu al carui sange erau unsi tinerii cetatii. Acest ceremonial pregatea inceputul noului an ce avea loc pe data de 1 martie. Apoi, cu bice din piele, imbracati in pieile animalelor sacrificate, tinerii alergau pe strazi biciuind femeile ce se inghesuiau in calea lor crezand ca astfel vor fi mai rodnice si mai apte de dragoste si vor avea parte de o sarcina si o nastere usoara. Ziua se termina cu o petrecere la care se formau si viitoarele cupluri de indragostiti.
Cine a fost Sfantul Valentin?
Pentru a contracara orgiile acestei sarbatori pagane, Papa Gelasiu I a instituit, pe data de 14 februarie, sarbatoarea Sfantului Valentin. Vorbind de ziua Sfantului Valentin, probabil ca in primul rand ar trebui sa ne amintim de Preotul Valentin care a murit ca martir in anul 268 sau in anul 270, batut si decapitat. Datele sunt incerte si contradictorii. Una dintre variantele acestei istorii ne relateaza ca imparatul Claudius al II-lea ar fi interzis legionarilor romani sa se casatoreasca pentru a fi mai duri in batalii sau, spun altii, ar fi interzis chiar toate nuntile din Roma, pentru a-si recruta mai usor soldatii, dar Preotul Valentin a nesocotit ordinul si a continuat sa oficieze casatorii, fiind arestat si condamnat la moarte. De asemenea, se spune ca prin rugaciune ar fi redat vederea fiicei judecatorului Asterius, pe care l-ar fi crestinat impreuna cu toata familia. Conform altor surse, ar fi fost vorba de fata temnicerului sau, Leonora.
Interesanta este si povestea legata de ultimele cuvinte scrise de el, inainte de a muri, catre aceasta fata: “al tau Valentin”, bilet ce se considera astazi a sta la originea scrisorilor si felicitarilor de Ziua Indragostitilor. In 496, papa Gelasius a oficializat data de 14 februarie ca ziua Sfantului Valentin. Dupa o perioada de semiuitare, traditiile legate de ziua Sfantului Valentin revin in forta in Anglia secolului al XIV-lea. La mare pret era tinut obiceiul ca pe 14 februarie sa se traga la sorti perechile ce urmau sa porneasca pe camp la vanatoare. Baietii pe care sortii i-au ales sa insoteasca fetele in aceasta escapada plina de picanterii se numeau Valentini. Era un joc romantic pe care tinerii il asteptau cu entuziasm. Apare acum si o… Valentina, acesta fiind numele dat mesajului de dragoste trimis persoanei iubite. Dar ziua Sfantului Valentin este aleasa oficial ca zi a indragostitilor abia in 1496, in Franta.
Alte superstitii de Valentine’s Day
– Se spune ca, daca ai gasit o manusa de Valentine’s Day, cu siguranta cel care a pierdut-o iti va fi sot.
-Conform traditiei, daca pe deasupra ta zboara o vrabie, te vei casatori cu un barbat sarac, dar vei fi foarte fericita, iar daca vei vedea un sticlete, sotul tau va fi bogat.
-De asemenea, primul nume de barbat pe care il auzi in ziua de 14 februarie va fi numele viitorului tau sot.
-In ziua de Sfantul Valentin, cei care lucreaza la construirea unei biserici spun rugaciuni si se spovedesc.
-In dimineata acestei zile, se pune agheasma in apa, pentru ca toate animalele de casa sa bea din ea, iar daca Sfantul Valentin pica lunea, gospodarii nu pun closca in nicio zi de luni de peste an.
-Cei credinciosi sau superstitiosi aleg sa manance o singura data in aceasta zi si nu gatesc cu grasime.
-Mai mult decat atat, daca porumbeii salbatici se intorc pe 14 februarie, este semn de primavara.
Sarbatoarea iubirii la altii
Columbienii, spre exemplu, sarbatoresc iubirea in a treia zi de vineri si cea de-a treia zi de sambata ale lunii septembrie. La ei sarbatoarea se numeste Ziua Prietenului Secret. In aceasta zi, fiecare locuitor isi alege un prieten caruia ii face un cadou secret.
In Brazilia, ziua iubirii se celebreaza pe 12 iunie, cu o zi inaintea zilei Sfantului Anton, sfantul casatoriei. Omologul Sfantului Anton in calendarul turcilor este Sfantul Gregor, care se serbeaza pe 4 noiembrie.
Intr-un orasel din Marea Britanie, in aceasta zi, cei mai fericiti sunt copiii. Aici exista o legenda conform careia in ziua de Sfantul Valentin, un barbat pe nume Jack Valentin impartea fiecarui copil dulciuri si cadouri.
Pe de alta parte, in Slovenia, legenda spune ca pe 14 februarie incep sa cresca plantele si florile si, de asemenea, se crede ca in aceasta zi se casatoresc pasarile. Omologul Sfantului Valentin la sloveni este ziua de 12 martie.
Pentru locuitorii din Tara Galilor, ziua iubirii este 25 ianuarie. Atunci galezii il comemoreaza pe Sf. Dwynwen, sfantul patron al indragostitilor. Asa cum la noi exista Dragobetele, in Danemarca si Norvegia exista asa numitul Valentinsdag, dar nu este o sarbatoare foarte importanta.
In Asia pe 14 februarie, femeile sunt cele care fac cadouri barbatilor. Dar doar o luna mai tarziu, pe 14 martie, in Asia se sarbatoreste asa numita Zi Alba cand le revine barbatilor datoria sa daruiasca ceva femeilor. Pentru aceasta zi, exista si preparate specifice: bezele si ciocolata alba.
Surse: Mediafax, Gazeta Romaneasca, Eva