Drogul muntelui – e frumos acolo sus

Spread the love
Auzisem ca exista acest tip de “drog”, ca odata ce te-ai indragostit de munte te vei intoarce iar si iar.
Si cred ca tocmai ce m-a prins si pe mine acest microb. Deja sotul meu face  liste de ce echipament mai avem nevoie, in timp ce eu fac planuri pentru urmatoare iesire.
Daca nu ne-ar desparti cam 6 ore de condus pana acolo cu siguranta am bifa muntele mult mai des. Dar o vom face si pe asta periodic de acum incolo. Ne-am dovedit ca putem duce o astfel de drumetie si mai vrem. Si in loc de scuze, vom gasi timp 😉
Acum cateva zile va anuntam ca urma sa plec intr-un traseu pe munte cu punct final VF. Vanatoarea lui Buteanu, in muntii Fagarasului cu altitudinea de 2507 m. Acolo am ajuns, cu detur pe Vf. Capra pe motiv de pozat cuib cu niste oua mici si verzi (nu le-am atins, doar le-am pozat). Dar a fost bine cu detur fiindca asa am putut experimenta si mersul pe creasta de la un varf la altul, am vazut si lacul Capra de sus.
E frumos acolo sus, e frumos si provocator drumul pana acolo, e placuta senzatia de a sti ca ai reusit singur cu resursele proprii sa ajungi acolo. E liniste acolo sus, nu simti nevoia sa-ti strigi victoria, te bucuri de ea in liniste. Si ti-e suficient asa. Si mai vrei o data.

A fost tot ce mi-am dorit si mult mai mult decat atat. In primul rand a fost excelent organizat de Asociatia Judeteana de Turism Sibiu. Am avut ghid, pe Mircea Nan, care este si voluntar Salvamont. Am avut ocazia sa vizitam baza Salvamont Toma Boerescu de la Balea Lac si sa aflam un pic din ce inseamna munca lor si o urgenta medicala pe munte. Ii respectam si pana acum pe acesti oameni (la fel ca si pe pompieri, paramedici, etc) dar acum ma declar impresionata si as vrea sa am de unde dona mai mult decat cei 2% ca sa le pot da tuturor in loc sa se duca la cel mai prost gestionar general – statul.
Am realizat ca eu pana acum am fost in niste simple plimbari cu mici diferente de altitudine, comparativ cu ce am facut de data asta. Acum a fost urcare/catarare cu mainile si picioarele din dotare, a fost o incercare a fortelor si o testare a limitelor si sunt super mandra de mine ca le-am facut pe toate fara probleme. Clar pot si vreau mai mult, mai sus, mai dificil.

 

sus pe creasta

Ce am invatat eu din aceasta prima iesire adevarata pe munte:
– ca avem niste limite impuse de creieras, incepand cu vremea, daca pleci de la soare din oras ai senzatia ca ti-e suficient in tricou; nu e cazul, conditiile pe munte se pot schimba foarte repede, iar sus la 2500 m nu va fi cald; mai bine sa le cari si sa nu ai nevoie de ele, decat sa tremuri de frig sau ploaie;
– pantofii mei de drumetie nu sunt suficienti, trebuie sa fie incaltari peste glezna si impermeabile;
– nu pantaloni scurti, dar exista cei care se pot scurta din fermoar in zona genunchiului; sau poate esti o pretioasa ca mine, la care zgarieturile superficiale devin de obicei umflaturi care dureaza si ore;
– o bluza tip polar pentru pastrarea caldurii si o pelerina de ploaie; din fericire le-am avut pe ambele la mine, dar mi-ar fi prins bine si o caciula pentru urechi si niste manusi. Noroc ca totusi aveam o sapca fiindca la un moment dat ceata deasa de sus a inceput sa curga si aveam rausoare de apa pe ochelari;
– la pantofii mei de drumetie mi-am pus sosete din acelea scurte pana in glezna; nu-s bune, data viitoare voi avea lungi;
– gustarile au fost la limita, ar mai fi mers inca vreo 2 sandviciuri, si sunt imperios necesare, efortul fizic va cere corpului mancare; sa fie ceva satios, nimic fancy, fie ca-s sandviciuri cu ce va place in mod normal, fie ca-s batoane energizante, fie ca-s fructe. Si nu strica si ceva dulce, aveti nevoie de energie. Plus apa.
– rucsacul sa contina minimul necesar: o crema (protejeaza de soare si de vant), gustari, apa, bluza pentru caldura, pelerina pentru ploaie,  manusi, caciula, servetele, un sac menajer pentru ambalaje (daca ati putut cara pana sus gustari cand ati golit de greutatea suplimentara a mancarii nu au cum sa fie mai grele niste ambalaje goale de dupa; si asa cum ati gasit curat cand ati ajuns ar fi frumos sa lasati curat si pentru urmatorii). Si ar fi bine sa fie un rucsac din acela cu chingi suplimentare de prindere pe piept si la mijloc, diferenta este mare in ce priveste mobilitatea si confortul pe termen lung.

ruscsacul meu a avut doar prindere pe piept, dar am realizat diferenta cand l-am purtat neprins; iar fata asta fericita era cand am realizat sa am ajuns la final
O prima concluzie – o plimbare la nivel plat de la mine de acasa poate sa fie ca lungime de 100 de ori mai mare si nu se compara cu o urcare pe munte. Nu se solicita toate grupele de muschi, nu se ridica nivelul cardio. Exercitiile fizice regulate de orice fel va ajuta in schimb in pastrarea ritmului si la rezistenta in timp.
La doua zile distanta si inca mi-era greu la coborarea scarilor, inca resimteam o usoara febra la unele grupe de muschi. Update ziua 3: ma mai jeneaza un pic doar piciorul stang la coborarea de scari. Probabil fiind stangace este piciorul dominant pe care m-am bazat mai mult.
O concluzie trista pentru mine de viitor – voi avea probleme cu genunchii, m-au suparat la coborare, nu atat de tare incat sa ma opresc, dar suficient incat sa ma jeneze. Dar asta nu ma impiedica sa pornesc la drum iar.
Deja stiu ca urmeaza o noua tura de excursii in septembrie si am stabilit ca vom veni iar, ramane sa le vedem atunci agenda si sa alegem. Si oricum vi le voi anunta aici. Declar judetul Sibiu casa mea de suflet 🙂

Ne-a placut sa facem drumetia in mod organizat cu siguranta unui ghid si a Salvamontului alaturi. Bancurile lui Mircea vor face istorie (mai ales cel cu marinarii si cel cu barmanul urat). Omul asta a fost un fel de 3 in 1, fiindca este si voluntar Salvamont, a avut in rucsac trusa minimala pentru orice urgenta, a fost si entertainer si cred ca o discutie la ceas de seara cu un pahar in fata ar fi cel putin interesanta, si a fost si profesor de geografie si de istorie a locurilor. Am aflat cand s-a construit baza Salvamont, cand s-a construit Transfagarasan si  de catre cine, care au fost primii geografi care au scris despre muntii Fagarasului, de unde vin denumirile unora din varfuri, care e varianta corecta: Vanatoarea lui Buteanu sau Vanatarea lui Buteanu? Si cine era, dom’le, Buteanu? 🙂
Iar pe langa Mircea ne-au insotit si 3 baieti de la baza Salvamont care dispareau ca nalucile si repareau din neant…din ceata de fapt, ca ne-a insotit pe tot drumul.
Si am aflat si de Asociatia Carpatina Ardeleana A Turistilor, unde este si acolo voluntar Mircea si a carui prescurtare este SKV, de la o chestie greu de pronuntat dar care se traduce “cele 7 burguri ale Carpatilor” si de aici vine si sigla cu cele 7 turnuri. Stiati ca ei au construit primele cabane: Balea Lac, Balea Cascada, Negoiu , etc? Si statiunea Paltinis exista tot datorita lor? Am aflat si eu si dau mai departe informatia.

Masa de dupa de la Pastravaria Albota a fost o placere. La fel si testul de informatii pe care l-am completat la final si care avea ca premiu un cos de produse traditionale.

Faza amuzanta: la chestionare sotul a decis ca el nu mai sta sa scrie raspunsuri, desi ma ajutase cu cateva din informatii, asa ca decid sa i-l completez eu si l-am pus doar sa-si treaca numele la final. Tocilara din mine nu poate lasa un chestionar necompletat 🙂
Inainte de extragere imi zice ca la bafta mea proverbiala daca o sa castig si cosul de produse sa-l impart cu colegii de drumetie ca sa nu mai caram dupa noi 6 ore pe drum produse alimentare in portbagaj. Ghici cine castiga cosul de produse? El (adica indirect eu, ca daca era dupa el nu completa nimic). Ghici cine castiga si locul 2, un film despre Sibiu? Eu 🙂 V-am zis ca-s norocoasa 🙂
Asa ca am inceput sa impart pastrav afumat si gemuri de macese, de afine, etc prin grup, fiecare ce si-a dorit. Iar branzeturile si zacusca au ajuns totusi in Constanta dar au fost si ele daruite cuiva care stiu ca apreciaza mult produsele de acolo. La carnuri s-a abonat domnul sot fiindca totusi e “leguma” preferata si a decretat ca sunt excelente.
Nici in rest nu am fost mai putin rasfatati. Cazarea la hotel Ibis este ideala, fiindca zona centrala este o plimbare foarte frumoasa la pas si oricat de obositi eram in fiecare seara tot ne-am dezmortit cateva minute prin piete. Si nu eram singurii, zone era foarte animata si tarziu in noapte, mai ales ca era si ultimul weekend de la TIFF.
Iar celelalte mese ne-au fost oferite de Cafe Wien; puncte de reper pentru turisti ca mine: chiar langa Casa Calfelor, sau in curtea Bisericii Evanghelice 🙂 Sa le incercati prajiturile, merita!

Multumesc inca o data Sibiu Turism pentru oportunitatea oferita si felicitari pentru organizarea impecabila.
Am avut ocazia sa fotografiez si sa vad de aproape clopotei, rododendroni (bujori sau trandafiri salbatici), jnepeni, trei frati patati, floare mica de munte, floarea mare de munte, gentiene, un cuib ascuns intre 2 pietre cu 4 ousoare mici si verzi pe care Mircea ne-a facut atenti sa nu le atingem. Dupa bird watching merge si un flower si nest watching. Iar explozia coloristica de flori vine de fapt in iulie. Aviz amatorilor 🙂


Am apreciat ca Mircea, ingerul nostru pazitor, ne-a impus un ritm destul de constant si alert, ne-a solicitat fara sa ne simtim fortati, ne-a pus sa ne folosim resursele proprii la portiunile dificile si abia la final ne-a zis ca a avut inclusiv coarda la el dar a vrut sa ne lase sa castigam singuri batalia cu muntele. Si a  fost un grup foarte mixt: Constanta, Iasi, Timisoara, Targu Mures, Pitesti si Sibiu.
Am mers in miez de vara pe gheata si zapada, am alunecat pe pietris, m-am julit…nici nu stiu unde, dar banuiesc ca ori la vreo urcare, ori incercand sa pozez cat mai mult macro 🙂
Nu regret nici o vanataie, nici o julitura. Trec toate si mai vreau sa le re-editez. 

Stiu ca poate pentru unii suna de parca am descoperit roata, dar pentru mine cam asa a si fost. Una e cand iti povesteste cineva o experienta si alta e cand o incerci pe propria piele. Ma bucur ca un copil de experienta extraordinara pe care am avut-o pentru prima data pe munte si stiu ca va ramane o amintire greu de egalat sau de depasit.

Sibiu Tourism a postat un album de fotografii.  Am mai gasit un album si la Anca Ursu, una din colegele de grup. Si Diana Maria, o alta colega de drumetie, a facut un album. Si albumul meu il puteti vedea  aici, in articol m-am limitat la o selectie aleatorie.

3 comentarii - “Drogul muntelui – e frumos acolo sus

  1. Alexandra

    🙂 Imi aduc aminte ca asa m-am simtit si eu cand am descoperit "roata" asta 🙂
    Ce simti si vezi acolo e fenomenal, si nicio poza sau relatare nu poate sa redea tot pachetul.
    N-ati avut prea mare noroc cu vremea, si tot ti-a placut. Sa vezi cum o sa fie pe vreme superba!! O sa plangi de bucurie! 🙂

  2. Diana Slav

    Eu ma bucur ca n-a plouat; imi place ploaia, dar parca nu as fi vrut asa "botez" 🙂
    Si pentru o prima experienta a fost mai bine ca era ceata, daca aveam zi senina sigur ma impiedicam cautand sa fac cat mai multe fotografii. Asa am fost atenta la drum.

  3. Poveştile Mele

    Suuuuper! Felicitări!
    Ai descris foarte frumos prima ta experienţă pe munte… mai ales că a fost în compania unor oameni minunaţi.
    …Şi ai fost chiar înaintea mea pe Vânătarea lui Buteanu, deşi eu cu muntele le am de mică 🙂 Nici eu, în septembrie 2014, nu am avut parte de vreme excelentă (ceaţă), dar măcar n-am „înotat" prin zăpadă.
    Bănuiesc că „roata" pe care ai descoperit-o se învârte în continuare…
    La cât mai multe ascensiuni montane!
    Cu drag,
    Ioana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.