Imi zicea cineva recent ca scriu foarte bine cand sunt suparata. Din pacate si foarte repede si ma simt un pic vinovata fiindca as prefera sa scot din joben postarile pozitive mai repede, mai ales ca ma declar o optimista pana la naivitate.
In urma postarii mele suparate de ieri, acest articol si-a schimbat un pic cursul. Aveam de gand sa il prezint in ideea acea frumoasa de “stiati ca”. Eu am descoperit aceasta informatie cand imi faceam temele pentru Bergamo si am dat peste acest paragraf:” Bergamo is one of these rare towns where you can walk on an ancient Roman road, or even two – namely the traditional main streets called cardo and decumano, the first leading north-south, the latter east-west. These two streets were a stable and fundamental component of every Roman city, and can be nowadays admired in many cities in Italy, Croatia, Bulgaria, Siria, Jordan or Israel.”
De aici mi s-a aprins un beculet amintindu-mi ca avem si noi o intersectie de drumuri romane, pe care eu chiar o prezint la Free Tour Constanta facandu-i atenti la sistemul tip apeduct vizibil in mijlocul drumului (cand nu este acoperit de tufe, otetari, paleti sau corturi oribile).
Asa ca am facut o proba cu busola telefonului si iata ca avem si noi aceasta intersectie de drumuri care respecta punctele cardinale.
Ca sa traduc textul de mai sus si cu ajutorul Wikipedia:
Cardo : “În schema urbanismului roman de fondare a unui oraș, ieșită din delimitarea etruscă, un cardo este o axă rutieră nord-sud care structurează orașul. Cardo era una dintre străzile principale din inima vieții economice și sociale a orașului. Din cuvântul cardo provine adjectivul cardinal, „care servește drept pivot”, apoi sintagma „puncte cardinale”.”
Decumanus: ” În urbanismul Romei antice, un decumanus este un drum orientat de la est la vest, într-un oraș, într-o tabără sau într-o colonie / colonie romane. Decumanus-ul principal este Decumanus Maximus, care leagă, în mod normal, Porta Praetoria (cea mai apropiată de inamic, într-o tabără romană) de Porta Decumana (poarta cea mai îndepărtată; poarta principală din spate).[2]
Urmând un plan hippodamic, Decumanus Maximus și axa care îi este perpendiculară, Cardo Maximus, sunt axele principale care structurează orice castru roman și, în principiu, orice fondare de colonie romană. Această schemă de urbanizare, care s-a difuzat în întregul Imperiu Roman, și-ar găsi originea în riturile delimitării etrusce“