Desi nu e din autobuz, ar trebui sa fie tot cam pe acolo, mici pastile din ce ni se intampla zi de zi. Si cu totii avem propriile amintiri/ciocniri cu diversi gardieni de pe la institutii publice care se comporta ca niste mici zei, fiindca nu poti trece de ei ca sa iti rezolvi problema pentru care ai venit.
Pastilele de autobuz si din oras le-am adunat aici – link.
O alta sceneta (Kusturica de Dobrogea) de pe drumurile patriei – aici link.
Sa incepem: 2017 – aveam de inregistrat o adresa la institutie publica pentru firma la care lucram. Am incercat la inceput de luna prin tehnologia moderna e e-mailului (catre 2 adrese chiar) si nu a venit niciun raspuns inapoi. Ne trebuia acel numar de inregistrare de la care sa curga termenul legal de 30 de zile in care ar trebui sa primim raspuns. Stiam ca functioneaza aceasta forma de corespondenta a mailului fiindca asa imi avizam si eu tururile eveniment lunar (si acolo mi se raspunde prompt pe e-mail, deci tehnologia functioneaza).
Ca sa nu ne lasam invinsi de sistem, decid sa apelez la forma clasica a depunerii cererii fizic pentru a lua numarul de inregistrare. Si mai dragut de atat, aveam ocazia sa verific si cum lucreaza ei intr-o zi de vineri la ora 16. Programul fiind pana la 16.30 😉
Pentru amuzamentul meu si al povestii, Domnul Gardian va avea nume de cod Mr.G.
Ajung acolo, ma orientez dupa afisul fiecarui birou si ajung la Mr. G.
Prima lectie transmisa cu cel mai superior ton posibil a fost diferenta intre biroul SPIT de peste hol si Informatii Cetateni, unde aveam eu treaba. Ii explic ca stiu diferenta, SPIT mi-a fost dat doar ca punct de reper.
Nu e suficient, trebuie sa ii arat adresa pe care o doresc inregistrata. Neuronul singuratic decide ca este intr-adevar de arealul lui de paza si imi zice ca trebuie sa iau bon pentru biroul 6.
Ma duc la aparat, iau bon. Trecute acolo: ora 16.07. Numar de persoane in fata: 0 (zero). Tineti-le minte, pentru ca sunt detalii importante 😉
Victorioasa ma intorc la Mr. G. Care imi zice sa astept sa fiu chemata.
- dar am zero persoane in fata
- asteptati sa va apara numarul de bon pe afisajul electronic de deasupra intrarii
Ok, procedura e procedura, ma asez pe banca si astept…. Singura in sala de asteptare… Intr-o haina rosie…. Deci greu de sarit cu vederea. Am facut schimb de priviri cu Mr. G. de cateva ori pana la 16.25 cand incep sa se anime lucrurile pe acolo. La 16.29 incepe operatiunea “la revedere si rupt usa”.
La 16.31 ma infiintez in fata lui Mr. G.
- stiti, este 16.31 si eu am bon de la 16.07
- si de ce nu ziceti nimic?
- pentru ca am venit cu bonul la dvs si mi-ati zis sa astept sa mi se afiseze numarul pe panou…si nu s-a mai afisat nimic…
(paranteza : acele bonuri ridicate de la aparat le bipaie doamnelor de la birouri, deci aici e doar in secundar vina lui Mr.G., asta arata ca nici unul din cei angajati nu s-a mai apropiat de birouri in ultima jumatate de ora, sa zicem ca aici vina lui Mr. G. ar fi ca m-a vazut ca stau pupaza singura, doar ce avusese conversatia cu mine si vazuse bonul din mana mea, putea sa le zica ceva doamnelor de acolo ca mai asteapta o persoana cu bon….aici intervine cocktailul perfect “lene (pentru ca vineri) + neuron singuratic (pentru ca noi muncim noi nu gandim)”)
Se duce Mr. G. la ultima angajata ramasa care evident ca se rasteste si ea:
- acum veniti?
- eu am venit de la 16.07 si aveam 0 persoane in fata si mi s-a zis sa astept
- cine v-a zis sa asteptati?
- Mr. G. (arat spre el, fiindca era fix in spatele meu, protapit, fiindca grija lui suprema acum era sa incuie usile…presupun ca neuronul singuratic poate indeplini doar sarcini unice)
Il flituieste doamna pe Mr. G. si se uita pe adresa mea.
- dar nu aveti nevoie de aviz si automat nici de numar de inregistrare
- ba da, pentru ca am nevoie de un raspuns si desi am trimis mail pe 2 adrese inca de acum 10 zile nu a revenit nimeni cu un raspuns, ceea ce inseamna ca eu nu pot cere avizul pe care il asteapta cineva
- cine v-a zis ca va trebuie numar de inregistrare / aviz? (nu, serios, in nici un caz nu am intrebat-o pe femeia de la curatenie sau pe administratora de bloc, inca ma uimeste faptul ca trebuie sa mentionez un nume cu “greutate” ca sa mi se dea un numar de inregistrare…oricat de absurda ar fi fost cererea mea, eu nu ii ceream ei sa imi rezolve cererea, ci doar un amarat de numar de registru)
- recunosc ca aici am fost slaba si am folosit un nume, moment in care s-a facut liniste, s-a pus stampila si s-au trecut cele 2 numere fara de care o adresa nu exista in circuitul unei institutii
In concluzie, am ajuns la 16.07, ca sa fiu preluata dupa program la 16.35, desi eram singurul cetatean cu o solicitare la acea ora si am plecat de acolo la 16.45. Nu pot sa zic ca imi pare prea rau de doamna care a stat peste program pentru mine, pentru ca daca acei angajati si-ar mai verifica calculatoarele cu 10 minute inainte de plecare nu s-ar mai intampla asta.
Cu domnul zeu gardian, mai greu. Fiindca, la fel ca si cu doamnele de la ghiseu / din spatele calculatorului, am gasit si oameni normali si gata sa te ajute (curatenia de la Cazino pentru “O zi de Poveste” ar fi fost mult mai grea fara ajutorul lor).