Fiindca le postez pe FB si la un moment dat se vor pierde in neantul multelor postari, am zis sa incep sa le adun aici pentru posteritate.
Am adunat sub aceeasi palarie pastilele de transport public si din oras – link aici.
Si am lasat separat experienta de la institutiile statului – Zeul Gardian – cum sa participi singur si sa iesi pe locul 2.
De data asta nu a fost cu transportul public sau in oras, a fost cu o masina mica pe drumurile patriei si o situatie din aia absurda dar amuzanta chiar si in timp ce se intampla.
Octombrie 2015
Când viata iti da scenarii de film (m-a dus cu gandul la Kusturica si sceneta cu masina/caruta din care dispare scaunul mosului dupa un hop prin padure) 
Tur in afara orasului. Vizitam cetate, totul frumos. Plecam, troncane ceva. Pana. Oprim la margine de sat.
– Am kit, masina moderna. Rezolv imediat.
Nu era o simpla gaura, erau ditamai franjurii avand ca sursa o bucata/fasie de metal care taiase cauciucul de la roata cea moderna.
Din pamant de nicaieri, apare un nene intr-o cotiga mica trasa de un cal sau magar (am uitat). Cotiga plina de bidoane de lapte din alea metalice ca pe vremuri.
– Ai facut pana, prietene?
– Asta nu mai e pana, e ditamai spartura, tataie.
– Aici in sat e o singura vulcanizare… Care e mea… Daca vrei, te ajut eu… Dar nu acum, in jumatate de ora ca am de livrat laptele in sat!!!!
Nu stiu de unde scoateti voi emoticonii aia dar mi-ar fi fost utili unii cu ochii mari acum ))
Dar planetele erau aliniate fiindca in toata pustietatea de cetate intalnisem un cuplu de amici. Carora le-am stricat plimbarea de seara rugandu-i sa ne repeada si pe noi (eu si oaspetii) la civilizatie, in timp ce pe sofer l-am lasat cu masina lui cea noua sa il astepte pe meseriasul 2 in 1 al satului