Deja ati vazut-o in diverse ipostaze si fotografii mai ales in cele de calatorie si v-a starnit un zambet sau v-a facut curiosi.
Exista o explicatie in spatele ratustii. Sau un cumul de mici detalii de fapt. Numele ei este Dee-Dee, de la Diana – D – Dee-Dee si am ales numele de la desenul animat Dexter si a lui sora Dee-Dee de care imi placea mult. Acea replica “uuu, what does this buton do?” :)) Pentru cine nu stie desenul si secventa:
Avand un blog de calatorii este evident ca fac tone de fotografii. Dar ideea de a aparea eu in poze nu prea ma mai atrage. Prefer sa pun accent pe peisaj nu pe prezenta mea in peisaj. Iar conceptul de selfie cu atat mai mult incerc sa-l evit cat pot de mult.
Am observat si pe la altii ideea de mascota si mi-a placut, doar ca nu gaseam ceva reprezentativ. Voiam sa fie ceva vesel si neaparat ceva mic, care se poata fi luat chiar si intr-o geanta de mici dimensiuni.
Sunt nascuta, crescuta si locuiesc la mare. Iubesc apa si balaceala. Si cam de aici a incoltit ideea de rata, fiindca si stilul meu de inot este disperare din labute sub apa si oarecum gatioasa deasupra. Important e ca plutesc si mai si avansez 🙂
Un fel de P.S. – ma pot duce pana la ratusca cea urata care se transforma in lebada gratioasa, de unde o pot da metaforic ca intotdeauna putem deveni o versiune a buna a ceea ce suntem la un moment dat. Tine doar de noi.
Si acum trecem la doza de ironie / sarcasm: locuind la mare, avem parte de niste atitudini frecevente des pe plaja, plus in cluburi. Acele domnisoare bine aranjate cu imbunatatiri dupa posibilitati, cat mai mari daca se poate si scoase in evidenta si care pozeaza tuguind buzele. Acel ‘duck face” in limba engleza, stiti la ce ma refer. Intre timp stiu ca s-a trecut la “fish gap”, care se vrea mai natural, buzele usor intredeschise ca si cum s-ar pregati sa spuna ceva (cati stiati aceste stiluri, sincer? vedeti cum am eu grija sa fiti la curent cu mondenitatile? 🙂 ). Acele papusi de plastic care confunda ideea de “printesa” cu mai prozaicul “trophy wife”. Ma rog, daca scot la suprafata scorpia din mine imi iese tratat de specimene si pozitii de pozat ca-n Zoolander. Daaar….sunt o versiune mai buna a mea, asa ca ii las in plata lor 🙂
Fara sa am in plan, s-a nimerit sa-mi apara in cautari si versiunea neagra de suparare a ratei mele. Si am decis ca o vreau si pe ea, fiindca uneori vor si fi momente neplacute si le pot exemplifica prin Duck Off (ca doar o imagine spune 1000 de cuvinte, nu?)
Si de ce nu? poate la un moment dat voi face diverse topuri si in loc de buline albe sau negre voi da ratuste 😉 Nu e o idee rea, o las aici poate candva ma apuc si de ea.
Update 2020, desi merita mai demult
Colectia de rate acum a crescut chiar foarte mult, am inceput sa primesc de la amici din calatoriile lor, asa ca am rate din Bulgaria, Olanda, Italia, Spania.
Iar vedeta a devenit indicatorul care si el are o poveste: initial a fost maner de umbrela , umbrela care a fost cumparata in Bergamo Italia in octombrie. 3 luni mai tarziu umbrela a fost rupta de vantul nebun dni Lisabona. Dar nu doream sa ma despart de ratusca si am improvizat dintr-un selfie stick.Â
Asa am ajuns la Alter Ego -ul meu de tur recognoscibil de aproape oricine.
Acum deja se cam cere un proces de innoire sau ceva restaurare a manerului.
Foarte tare articolul si pozele!