Diana Slav

Cum a fost prima mea experienta in calitate de jurat la concursul de spumante romanesti? Cum trebuie sa fie orice prima experienta care te duce la alt nivel: frumoasa si grea in acelasi timp.

Ca o mica introducere, legatura mea cu vinul porneste, ca la multi, din copilarie, cu must stopat la bunicii din Vrancea, dar, ca sa revenim in era noastra, undeva prin 2015 am experimentat primele degustari organizate si prima crama vizitata… si mi-a placut si am vrut sa descopar mai mult.

Au continuat vizite dedicate de crame in Sicilia, zona Aradului, Dealu Mare, Moldova , Gagauzia si Transnistria…fiindca pe cele din Dobrogea mi se pare de porc sa le trec la vizite, sunt acasa, si ma bucur sa numesc acasa aceasta regiune. Plus multe vinuri baute si multe evenimente tematice.

Prin 2018 l-am cunoscut, tot intr-o vizita dedicata vinurilor, pe organizatorul concursului de spumante Tiberiu Onutu, am tinut legatura fiindca tehnologia ajuta si ne-am revazut in acest an la o degustare tematica, ca na, cine se aseamana se aduna, si le sunt recunoscatoare unor anumit persoane fiindca datorita lor am acces si invat enorm de multe in mod practic, in mod constant.

Tot pe la inceputul anului, pandemia m-a ajutat sa imi gasesc timpul dorit pe de o parte, pentru un masterat, aproape incheiat, si pe de alta parte, sa fac si primul curs de somelier, fiindca imi doream si o structurare a informatiei dobandita autodidact.

Pe langa asta, prin proiectele Erasmus la care am participat, tot la inceputul anului, am descoperit placerea unui pahar de spumant la mic dejun. Mi-a luat doar o zi sa ma adaptez si cam intr-o luna renuntasem complet la cafea, ceea ce se pastreaza si acum. Pentru mine paharul acela de spumant dimineata este excelent, dar voi reveni la acest subiect.

Daca m-ar fi intrebat cineva pana la inceputul anului care e vinul preferat raspunsul ar fi fost raspicat rosu, sec si baricat. Acum deja podiumul incepe sa se schimbe si vine cu atatea provocari frumoase.

M-am bucurat mult cand am primit acel telefon prin care am fost invitata  ca jurat in concursul de spumante romanesti si atunci mi-am dat seama ca pentru mine vine un prag important. Una e sa bei din  placerea de a savura un pahar, la discutii cu prietenii si alta e sa poti urmari anumite detalii de la dop, la perlaj, la arome. Si sa o mai faci si sub presiunea timpului, in cadru organizat, fara influenta etichetei…

Asa ca am inceput sa cumpar numai spumante romanesti ca sa ma familiarizez cu ele, pana atunci ma rasfatasem si cu prosecco, cava sau sekt.

Cum a fost concursul?

Eu l-am simtit ca pe un examen, al meu cu mine in special, doar ca eu la examene dorm prost si sunt stresata, mi se pare ca am uitat tot si ca stiu prea putine. M-am trezit in noapte de dinainte la 2, la 4 si la 6 dimineata, ba, ca sa fie pachet complet, la 4 ma trezisem si cu o nara infundata, evident stiam de ce, din fericire dimineata eram ok, doar tensionata.

Am sosit cu o zi inainte la Bucuresti, ca sa nu fiu agitata de la drum la prima ora, fiindca la ora 9 incepea concursul si nefiind matinala, drumul cu trenul de la dimineata m-ar fi zapacit un pic. Am avut dubii pana si ce pasta de dinti sa folosesc in dimineata concursului.

Extrem de profesionist organizat totul, pe mine m-a dus in senzatia aceea de examen, cu mese individuale, cu laptopul in fata, eram doar eu si paharele, doar ca aici nici sa vrei nu mai ai de unde sa copiezi in acele momente.

Si totul mai era si live in zoom cu echipa de jurizare de Iasi.

Uneori as fi vrut ca viteza de succesiune a paharelor sa fie mai lenta, fiindca am simtit ca poate nu am vazut tot potentialul unor pahare si as fi vrut sa le dau mai mult timp. Au fost  succesiuni de cate 15 probe, cu pauze de apa si grisine intre. Pe la a doua succesiune am avut un sentiment de vina ca poate am fost prea drastica in punctaje la prima serie de pahare, dar abia atunci am simtit ca mi-am facut calibrarea mai profunda.

Per total, au fost multe bune, doar vreo 2 sau 3 au fost cu niste note neplacute si pe unele le-am simtit poate usoare, apoase sau fara nas.  Si mi-a fost greu sa dau note la cele care se duceau spre note dulci, aici fiind subiectivismul, dar asa invat sa nu notez ce imi place mie sa beau ci doar sa notez daca e corect conform fisei de concurs. Fiindca ele oricum isi au fiecare segmentul lor de clienti.

Tragand linie, sunt multumita, am fost sincera in aprecieri, am incercat sa raman obiectiva, desi uneori am simtit ca apreciez totusi din perspectiva personala, fiindca imi place aroma de paine coapta si unde simteam drojdie cred ca am avut tendinta de a da punct extra.

Si ca sa fie distractia pana la capat, la dezvelirea sticlelor am aflat ca au fost 3  probe dublate, ceea ce a fost un prim test pentru mine sa vad daca le-am apreciat macar similar in lista de punctaj. A fost totusi o dimineata maraton, cu 45 de probe in total, testate si notate de la ora 9 la 13. La noi ziua a continuat cu socializare si o surpriza frumoasa, despre care povestesc altadata.

Iar acum, de ziua Romaniei va las topul care a iesit conform fiselor noastre si incerc sa imi fac curaj sa vad daca si eu le-am notat in marja superioara in fisa mea.

Eu sunt recunoascatoare sansei primite, stiu ca am fost jurat de proba, a fost prima mea participare la un eveniment de acest calibru si sper sa ma fi descurcat onorabil si sa mai am astfel de sanse. Oricum voi continua cu studiul independent, stiu ca am o echipa super misto aici local care ma provoaca si ma invata in fiecare saptamana aproape.