Pana acum a fost partea introductiva: putina istorie si primele saptamani.
Toate bune si frumoase dar apoi a venit perioada grea. Exact asa numisem si episoadele respective: cand nimic nu merge. Au fost 2 tehnici de baza de altfel foarte importante in pregatirea unei planse si inainte de a face florile efective, la care viseaza toata lumea. Atata doar ca mie nu mi-au iesit si pace. Am reusit sa imi pun vopsea si in cap si tot degeaba.
Asta se cheama ca s-a spart vopseaua, aspectul acela nisipos inseamna ca de fapt nimic nu iese cum trebuie.
Ca e fost chitra de vina, ca am pus prea putina vopsea la baza, ca nu s-au deschis culorile, cert este ca dupa o pauza mai lunga datorita vacantei de iarna prima ora de ebru a fost complet nefructuoasa.
Asa arata niste picturi perfect nereusite:)
Tehnica Obek
Aici a fost o perioada care nu mi-a placut deloc, o tehnica pe care nu am reusit sub nicio forma sa o stapanesc. Deloc, absolut nicio conexiune.
Tehnica presupune sa stropesti cu o mana foarte sigura de mai multe ori in acelasi punct fix astfel incat sa vii cu o culoare peste o alta culoare. Si cu o a treia culoare in mijlocul celorlalte 2 culori. Iar rezultatul final sa aiba forma unori norisori cu 3 culori. Si ideea era sa fie cam 6 nori pe plansa.
La mine au fost maxim 3 daca reuseam sa adun vopseaua la stropire si mi-am stropit si colegii, peretii si mai ales fata. In special fata.
Tehncia Hatip = dracusori
Acum a inceput sa ne placa la toti, aici vroiam sa ajungem: la forme diverse date din biz.
Daor ca acum nu mai stropim pur si simplu intreaga tava , ci dupa ce dam battal pe toata plansa, venim cu picaturi controlate din biz si apoi tot din biz incepem sa “tragem” de picatura in asa fel incat sa ajungem la o forma finala care sa sugereze ceva.