Diana Slav

Ora 01

F*tu-i. E 1 noaptea. Mi-a trebuit porceala. Abia astept sa ma reapuc de iaurturi si samburi. Chiar, ia sa ma uit la Tudor pe NativeBox sa vad ce oferte mai are. M-a “mancat” sa i le arat lui D si na belea ca i-au placut. El care-si dadea ochii peste cap de samburii si semintele mele. 4 portii, my ass, a golit punga.

2.51 recordul!!! Ce-a facut, fratica, a zburat? Nu conteaza, no pressure. Trebuie sa dorm!!! Trebuie sa dorm!!!

Ora 07

F*tu-i. Cine naiba e asa matinal? Si de ce? Cine se trezeste devreme adoarme devreme. Am zis. Cafea si dadeti-va.

De la matinal radio: “m-am trezit odata dimineata si n-am fost om toata ziua”. Exaaact.

Cold. F*cking cold. In colanti nu pot pleca de acasa. O sa arat pui de bogdaproste.

Ora 9.30.

Moamaaa. La astia sta zapada pe copaci. Deci asa arata cand nu bate vantul. La noi sunt cei mai tristi copaci negri.

Trebuie sa coboram la -4. Congelator curat.

Primit tricou mas XXL. Fluturas scrie pe mine. Negociat si primit M. Am facut parte din categoria celor puternici care au indoit acul de siguranta in numarul de atasat pe tricou. Pus peste si jacheta si bluzon. Pus colantii de alergare si blugi. Pus si geaca peste. Cooold. Too coold.

Noroc ca cei de la Mai Mult Verde au stand cu fructe. Portocale, bun bun. Am si eu ce sa rontai.

Copilasii de la standul Mia foarte simpatici si energici.‎ Deh, copii. Dimineata? Pe racoare?

Ora 11

Incepe incalzirea oficiala. Hai ca parca incep sa accept ideea de a renunta la niste randuri de textile.

Gasit si o portiune de rampa, buna pentru stretching.

Uuu, gagici cu tutu colorate. Vreau si eu. O sa tin minte asta. Si o impletitura misto. Daca as fi in stare sa mi-o fac singura, mi-as mai lasa parul asa lung.

Hai ca incepe sa ne strige. La lobby e mai bine, mai cald.

Ora 12

Incepem sa urcam (pe scari, cum altfel, ca poate nu ne ajung 34 de etaje) pana la 0 unde e punctul de pornire. Alt tip de trepte, nu-s 20 si cam inguste pana si pentru mine, d-apoi pentru baieti. Naspa, sper sa nu ma impiedic si sa dau cu mufa-n scari. De putut stiu ca pot si asta, artistic chiar, talent nativ aici.

Curent puternic la usa, hai sa fugim de acolo. Oricum mai avem de asteptat ca-s abia la numarul 200. Si cum naiba sa te inscrii si sa nu mai participi? Din 2 in 2 perechi mai lipseste cineva. Or fi vrut sa doneze si atat? Pai era mai simplu pe galantom la profilul cuiva.

Aaa, stai ca acum vine unul si-i trecuse randul de 3 perechi. Wtf? Ai fugit la o ultima tigara?

12.13

Hai si noi.

– Treci in stanga mea (D)

Ma mut

– Am zis stanga (iar D)

– Pai daca eram din prima pozitionata corect de ce ma mai muti?

Uuu. Ia uite incep sa si coboare cu medalia la gat. Si arata chiar fresh. Hai ca merge. Doar ziceau ca nu a renuntat nimeni in urcare.

Start

Uuu. I can do that. Hai ca pot.

1,2,3,4 / 1,2,3,4 – respira, Dianooo!!!!

Etajul 5

Primii voluntari care ne incurajeaza. Vad tricou de Mai Mult Verde.

– Sa stiti ca pentru voi alergam. (eu)

– Multumim, sa treceti pe la noi pe la stand dupa. (el)

Uuu, pozar. Zambim cu toti dintii. Hai c-am ridicat si mainile in aer.

Etajul 10, cred

Alt pozar, ranjim iar. S-a mai ridicat doar o mana. Conservam energia.

Caprioru’ meu D m-a lasat in treaba mea si a luat-o mai departe in ritmul lui.

Etajul 15

Curent rau. Ca tot faceau misto prietenii de D ca pe el o sa-l ajute vantul.

Hai ca-s la jumate deja.

S-a dus pe pustii respiratia. Hai cu respiratiaaa. Daca inchid gura zici ca am inchis robinetul. F*tu-i!

Cum ziceam ca fac seriile? Hai sa fac o serie 5 etaje din 2 in 2 trepte‎.

Respiraaaa, Dianooo!!!

Sunt praf. Ce trebuia sa fac? Cum draci o mai reglez inapoi.

Hai s-o iau usurel la pas.

M-a depasit cineva. Adidasi roz.

Roz sunt eu si roz este lumea toata (pentru necunoscatori – Jojo)

Pink is my new obsesion (Aerosmith – macar asta suna mai bine)

Respira, Dianoooo. Oricum, numai sa mai intre ceva aer in plamani.

Bine ca n-au pus astia ferestre pe aici ca sigur ma pierdeam pe traseu sa fac o poza.

Etajul 20

Bag picioarele, ma opresc cat sa fac 2-3 respiratii cat mai lungi‎.

Aer. Unde se duce tot aerul ala ca la mine nu ajunge? Unde trag ca zici ca trag pe langa?

Ca cum ar fi sa fiu eu cu mot si sa lesin pe aici? No f*cking way. Tot ajung eu sus.

Iar m-au depasit niste adidasi galben fosforescenti.

Etajul 25

Buna balustrada. Altfel eram paraplegica pe aici, mergeam in 4 labe.

Respiratia e ca si cum n-ar fi. Astmatica e putin spus. Am trecut de la stadiul pufait la locomotiva si ma indrept spre horcait.

Etajul 28

Incepe sa se auda vuietul de sus. Sa le dea doamne doamne sanatate la voluntari ca eram praf de capul meu. Oare s-o fi inventat instructorul care sa ma invete sa respir mai bine?

2.51? Serios? Ce-a facut? A zburat?

Etajul 29-30

Iar poza. Nicio poza fara zambet. Lasa sa vina si altii la anu’ si sa se taraie ca mine. Ce? Sa sufar singura?

Etajul 31

Hai ca-s aproape. Oare cat oi fi facut? Capriorul meu de cand o fi ajuns?

2.51? Wtf? Cum? Matematic‎: 3 minute – 30 de etaje, 1 minut cu 10 etaje, adica 200 trepte. 3 trepte pe secunda. O mai f*cking gaard!

32

Ieei. Hai ca sunt ca si acolo. Aud voci (cum suna asta)

Incepe sa mi se faca filmul in 50 shades of grey. Noroc cu petele verzi de la voluntari.

Oare le-o fi lesinat cineva? Oare la abandon te scoate pe vreun etaj intermediar? Sau tot trebuie sa ajungi sus?

33

Deja parca-s in film. Vorbeste o pata verde de voluntar cu mine, zice ceva. Merg inainte.

34

Galagie. Cati sunteti, fratica, acolo?

Gasca mare. Medalie. Poza, cred. Pariu ca am iesit maimuta lesinata aici.

Aer. Am nevoie de aer. Deja horcai.

‎Cica ceva 8 minute.

2.51? Cum? Oare e mai rapid si decat liftul? Oare liftul o face timpi diferiti la urcare fata de coborare‎? Gravitatia o mai avea vreun rol?

Nu am aer, horcai si deja ma doare.

Striga cineva Diana. O fi pentru mine? Nu recunosc pe nimeni.

Hai sa iau un isostar. Ma zgarie si mai tare pe gat zici ca-i dau cu praf si smirghel.

Deja e o tuse naspa. Ma doare in piept.

Iar imi striga cineva numele. D tolanit pe un fotoliu se hlizeste la mine. Zici ca a venit de la plimbare in parc.

Ce bine e jooos. Tremura putin planetarele.

Enervanta rau tusea asta, simt ca ma ia ameteala.

Primit apa. Tot ametita.

Hai sa fac ventilatie prin tricou. Parca e mai bine cand respir cu aer cald.

Cred ca vreau doctor. E asa aglomeratie ca nici nu stiu unde e echipa medicala. Dar incep sa vad peisajul pe geam.

D: nu-mi mai trebuie. Ce-o fi fost in capul nostru sa credem ca dupa 4 antrenamente suntem pregatiti?

-Sanchi. Lasa ca ne trece pana la anu’.

-Da, dar incepem mai din timp.

Poza. Dee-Dee + medalia. Doar n-am carat degeaba telefonul si rata pana sus.‎ Oricum uitasem de ele inca de la etajul 5. A functionat improvizatia mea cu manecile de la jacheta pe post de buzunare.

Stai asa ca Ciuhuleasca zice de ceva cabina foto ‎cu magnet. Aaa, suntem lesinati fix langa ea. De aia mi se tot plimba lumea pe la picioare :))

Hai si noi la poza cu medaliile. Da’ nu-i magnet, doar set de 4 poze.

Da-i cu start. Da-i cu done. Aaa, nu-i bine. Hai iar si-i dam cu print. A aparut cifra 3. Ce-o vrea? Da, vreau poza 3. A aparut iar. Hai si poza 2.

Ieeei. Avem suvenir instant. Avem 3 suvenir. Catamai. Avem 8 suvenir instant :))) Deci alea cumva erau cate serii de fotografii vrem? :))

Power bar. Buuun. Snickers sanatos. Bine ca nu e cu arome de banane sau capsuni. La bafta mea, direct in ele ma infigeam.

Stai asa ca poza arata ca etajul e cu forma rotunda. Hai sa exploram. Ia uite ce lejer e in partea cealalta. Hai cu poze. Chiar frumos peisajul alb asa de sus.

Ce misto era daca aveau balcon. Vara, nu acum. Acum f*cking cooold outside. Oare o bate vantul tare? Cum o fi sa sari de acolo? Pana jos la patinoar :))

Misto organizat. Intri lesinat pe o parte. Pleci castigator cu medalia-n gat spre lift din cu totul alta parte. Si lift separat etaj 0 cu 34 si etaj 0 cu -4. Deci cu trisatul ioc sansa rambo.

La anul daca se mai face in iarna pun fular‎. Clar sunt praf cu respiratia, prefer sa aburesc ochelarii, dar sa nu ma mai zgarie in halul asta esofag, trahee, whatever. Ma rupe tusea asta.

Si trebuie inceput antrenamentul mai din timp si mai intens.

Ma asteptam sa transpir. Aproape deloc. Si nimic nici pe picioare, dupa “lesinul” de moment chiar nimic . Zice D ca unii au ajuns fleasca.

Mergea si un producator de deodorante sa-si faca reclama aici :))

Ce-i aia sa reziste 48 ore? Pai eu nu ma mai spal 2 zile? Mai degraba sa reziste la un efort fizic sustinut pe o perioada scurta. Nu c-as fi vreo miss Stinka, dar na. Pe de alta parte, ia lasa ca e functie naturala a corpului. Plus ca o sa ajungem sa traim dintr-un brand in altul ca reclama IQ Ads

De acum de cate ori sa trec pe langa cladirea asta o sa cant: “Tu m-ai lasat fara aieeer, fara aieeer.”

Daca s-a facut un set de reguli de “asa nu” la respiratie pe scari cred ca le-am bifat pe toate. Si cum repetitia ‎e mama invataturii sigur le-am bifat de mai multe ori. In 34 de etaje e timp cacalau.

Ora 17. Acasa la veri cu nepoata printre noi.

Hai sa vedem ce mai e prin pungi. Power Bar. Bun. Bidoane pentru bicicleta. Hai sa le facem cadou cuiva biciclist constant sa se bucure de ele. Anunt eu pe blog.

Pliante. Alte competitii: maraton, semimaraton.

-Nu, mersi, n-am stolul necesar.

-Cros 10 km si family run. Ia uite ce frumos cu copilasii in brate.

-Hai sa ne inscriem si noi, asa o mai punem la activitati fizice si pe mitzi de 7 ani.

-Si putem sa ne ducem si la Sanasport la Maratonul Nisipului cu cros de 10 km, asa de incalzire

 Fi-mi-ar gura aia de ras. Trebuia sa citesc eu cu voce tare. Urasc sa alerg. Eu nu alerg nici dupa autobuz. F*tu-i.