Diana Slav

V-am dat deja texte despre Ziua Culturii Nationale care vine peste ziua lui Eminescu, cu impresii ale altor scriitori despre el.

Si daca tot m-am pornit, m-am gandit ca nu doar Eminescu iubea marea. Au mai facut-o multi altii, si inaintea lui, si dupa el.

Cumva articolul asta parca ar merge mai bine de ziua Marii Negre, pe 31 octombrie, dar acum mi-a venit ideea, acum il scriu si atunci doar va aduc aminte de el.

Asa ca am inceput cu biblioteca proprie unde evident ca am destul de multe, iar in fotografie am facut totusi o selectie.

si vorbim de jurnale / fictiune

istorie in diverse forme

astea recunosc ca sunt inca necitite

si am lasat-o separat pe Doina Pauleanu

Dansa a mai publicat si despre pictorii care au iubit marea noastra, dar din pacate pe acelea nu le detin in colectie ( «Balcicul în pictura românească» (2004, 2007) , «Pictori români la Balcic» (2008, 2009) ) .

In schimb, am gasit cateva surse bune de inspiratie:

• Costin Uchila, care ne arata ce pictori romani au evocat Marea Neagra si Balcicul
• Adevarul despre Eugen Voinescu
• Adevarul despre pictorul rus Ivan Aivazovsy

si de final va las si niste poezii, multe linkuri la final, aici o selectie scurta.

“Cand marea…” (Mihai Eminescu)

Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
       Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
       Prin vânt și prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
       Und-razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
       În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
       În mare murea.

“Pe Dunăre de-ar curge vin” (George Budoi, Elogii vinului si viei)

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Vin rubiniu, cu gust divin,
Eu m-aş ruga la Dumnezeu
Ca Marea Neagră să fiu eu.

“E Toamna” (Nichita Stanescu, Nepublicate 1953)

E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud
Şi furioase valurile-njură
Bolborosiri de spume se aud
şi cerul e mânjit cu nori de zgură.

Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă
pe nisipul ţărmului pustiu
Şi rece suflă vântul şi-n târziu
şi marea neagră bate apa-n piuă.

„Marea” ( Grigore Sălceanu)

Ca perdele aruncate în senin,
Spume albe în albastru se topesc,
Pescăruşii, fulgi de spumă, zboară lin,
Şi talazuri se aruncă, se zdrobesc,

Vin cu soare pe nisip rostogolite,
Se desfac în pânze albe tremurând
Şi se sfarmă-n mii de unde liniştite,
În răsfrângeri de lumină fulgerând

Se abat toţi pescăruşii pe-un talaz,
Pene albe în albastru se desfată,
Dulce-i leagănă talazul şi deodată
Îşi iau zborul într-un foşnet de atlaz.

Raze calde, snopuri-snopuri, cad piezişe,
Ninge aur… În tăcere şi mister,
Ca din visuri desfăcută şi furişe,
Trece-o navă albăstruie pe sub cer.

„Pastel marin” ( Victor Eftimiu 23 mai 1963)

La Pontul-Euxin, sub firmamentul
Etern al dăruirirlor totale
În foşnet de covoare şi taftale
Şi-au potolit furtunile torentul.

Trecutul calcă treptele fatale
Ţinându-se de mână cu prezentul.
De-aici începe, magic, orientul
Cu feeriele-i transcedentale.

Majestuaose falduri şi dantele
Răsfrâng şi leagănă ciorchini de stele
În ritmuri andantine şi alegre.

Pe sub ferestre-mi urcă şi se lasă
Cu sfâşieri şi lene de mătasă
Imensul fâşâit al Mării Negre.

Surse poezii si multe altele: Citatepedia ; Citatepedia 2 ; Printre Carti ; Softpedia ; Povesti pentru copii ; Colectionara de carti ; Cercul Portilor Disparuti