Diana Slav

Erasmus 30 ani, eu 40 ani 🙂

Asa mi-am inceput textul la concursul “Experiente Erasmus 30+” organizat de Reprezentanta in Romania a Comisiei Europene.

De unde a pornit? De fapt, e mai veche participarea mea la diverse experiente educative. Eu oricum consider ca tot ce mi se intampla are un rol educativ, chit ca uneori poate nu ma prind din prima ce ar trebui sa invat de acolo :))

Mai intai, in iarna anului trecut am participat la o competitie blogger european – -aici detalii. N-am castigat, banuiam ca va fi asa, simteam ca sunt putin pe langa subiect, dar am vrut sa imi masor fortele la alt nivel si sa invat de acolo. Si chiar si asa am primit premiu de consolare o carte, iar eu carti nu refuz niciodata 🙂

Castigatoare a fost declarata Irina Bartolomeu si m-am bucurat pentru ea, o urmaream de ceva timp deja. Intre timp ea dorindu-si sa ma prezinte si la ea pe blog la sectiunea Politici europene – Oameni Remarcabili – aici text . Multumesc mult, Irina!

Tot de la ea am aflat de o noua competitie sustinuta de Reprezentanta in Romania a Comisiei Europene (multumesc inca o data! ). Dupa ce deja in martie fusese una cu cerinte grele, cel putin mie mie mi s-a parut dificila: Erasmus+ 30 in 30 de cuvinte.

La cea la care am participat eu a fost mai usor ca cerinte, sau s-a mulat mai bine pe stilul meu. Reguli simple si concise: era necesara o fotografie dintr-o alta experienta Erasmus+ insotita de un text care avea si el de respectat o regula de 140 caractere. Pe stil twitter. Mi-a fost greu sa rezum experienta mea Erasmus+ din 2015 in asa putine caractere, as fi scos lejer un eseu, ca doar sunt buna la povesti 🙂 Asa ca am mers pe latura sentimentala: Erasmus implineste 30 de ani, iar eu 40. Si a  functionat, se pare 🙂

Povestea acestei fotografii: experienta mea Erasmus+ din 2015 era bazata pe Youth Mobility si exemple de bune practici in lucrul cu tinerii si crearea unei harti (facuta de localnici pentru tineri calatori). Am fost o gasca super vesela din Italia, Franta, Croatia, Romania, Spania si Norvegia. Pe langa cursuri, care au fost ca la scoala,timp de o saptamana de la 9 la 6 seara, am avut si zile cu activitati/ teme de teren.

Am fost impartiti in echipe si am avut diverse sarcini de indeplinit. Componenta amuzanta regasindu-se intotdeauna.

Tin minte una din sarcini care ne-a prins extraordinar de bine pe toti: ni s-a dat un obiect (harta Split din proiectul Use-It) cu scopul de a o da in schimbul unul alt produs. Fiecare schimb trebuia documentat printr-o fotografie doveditoare si trebuia sa fie un total 5 schimburi, fiecare echipa prezentand parcursul. Noi am reusit sa facem schimbul 5 cu o orchestra locala care canta intr-o piateta si am primit o melodie intepretata cu dedicatie…si filmata, evident 🙂

Iar aici in fotografie aveam sarcina de a gasi cea mai ingusta strada din Split. Daca ma intrebati pe mine, asta ramane o simpla  scurtatura, fiindca orasul dezvoltandu-se s-a pierdut strada,  existenta poate candva, si acum era o firida despartitoare de doua cladiri, o simpla cale de acces… rapida, dar ingusta. Motiv pentru care aceasta “trecatoare” era numita “lasa-ma sa trec / let me pass” fiindca asta se aude foarte des pe aici :))

Si asta am reusit cumva sa comasez, telegrafic, in cele 140 de caractere 🙂

Dupa ce am trimis participarea cam in ultima clipa (pe 21 noaptea), am primit confirmarea ca s-a primit si mi-am cam luat gandul. Mai ales ca acolo scria ca jurizarea se face pana la finele lunii aprilie si validarea se face pana in 5 mai. Iar pe 4 mai undeva dupa amiaza ma trezesc cu un telefon cu prefix de capitala:

• buna ziua. d-na D.S.?
• buna ziua. da
• sunt de la comisia europeana si v-am sunat sa va intreb daca sunteti disponibila sa veniti la Bruxelles in iunie?
• e cumva legat de concursul erasmus+?
• da
• ah, credeam ca deja s-au incheiat si jurizarea si validarea. sa inteleg ca am castigat?
• da,da, sunteti unul din castigatori. felicitari!

Cam asa se intampla lucrurile la mine. Si de aici s-au precipitat si mai mult. M-au anuntat ca pe 9 mai fiind ziua Europei vor avea si o expozitie tematica la Spatiul European din Bucuresti unde vor anunta castigatorii in mod oficial. Si am zis si acolo “da”, ca as vrea sa vin, chiar daca pentru mine asta insemna plecare cu 3 ore inainte, drum, eveniment si alte 3 ore inapoi spre casa. Aici album de fotografii eveniment. Ca sa aflu ca am fost 38 de candidati la acest concurs si din aceasta competitie am fost selectati doar 3 castigatori.

Si am si pentru ziua asta o povestioara, cam cum vi le dau pe cele din transportul public local. Stiind ca taximestristii de capitala abia asteapta gugustiucii de provincie, am vrut sa evit capcana. Am incercat sa descarc Uber si m-au anuntat ca aparatul folosit de mine nu suporta aplicatia. Eu folosind Blackberry, la care intre timp incercand sa descarc si ultimele fotografii din el, mi-a cerut update care a insemnat wipe complet pana la default. Pierdut 1500 de fotografii din Lisabona, pierdut eveniment special jubileu 50 ani aerodrom Tuzla, pierdut frumusete de orhidee gasite in mai in rezervatii naturale, pierdut mailuri si cel mai important: lista de contacte. Acela a fost si momentul care m-a facut sa renunt la dragostea mea veche de aproximativ 10 ani si sa iau decizia sa trec pe Android.

Asa, aia a fost prima poveste, o sa-i zicem introducere, acum stiti cum sar eu de la o idee la alta 🙂 . Povestea doi: la dus m-am descurcat sa ajung folosind comanda de taxi prin telefon. La final de eveniment se pare ca era o perioada super aglomerata si nu am mai gasit taxi disponibil. Aflu ca hotel Intercontinental este la 5 minute si pornesc voiniceste. Vad in fata hotelului un taxi, dar era un nene mare pana la volan si transpirat si care fuma in masina. Eu am o mica problema cu fumul de tigara asa ca decid ca nu il vreau pe el de sofer. Si intru la receptia hotelului:

• buna ziua. am si eu o rugaminte: sunt din provincie si as avea nevoie de un taxi care sa nu ma plimbe jumatate de oras. ma puteti ajuta cu o comanda?
• buna ziua, este chiar foarte simplu: avem aparat de comanda taxi chiar aici in receptie pentru oaspetii nostri

Cristaxi era si masina din fata hotelului pe care nu o voiam si chiar am gandeam cam cum ar fi sa vina fix aia 🙂 A venit o alta masina, baiat curat si nefumator, i-am zis unde vreau sa ajung, m-a intrebat la cat am rezervat cursa spre casa si in cateva minute eram deja acolo. La sosire am folosit trenul, la plecare fiind pe noapte nu m-am riscat singura pe tren si am folosit autocar. Imi plac ambele forme de transport si le folosesc cu placere. Ma trag din parinte angajat CFR si am copilarit cocotata pe trenuri si locomotive, iar apoi studenta fiind am facut naveta Mangalia Constanta fix cu Simpa Trans, pe care acum ii folosesc in cursele mele spre capitala.

Ce am castigat la acest concurs Erasmus+? O vizita in iunie in Bruxelles la Parlamentul European, Reprezentanta permanenta a Romaniei de pe langa UE si Centrul pentru vizitatori al Comisiei Europene. Vom fi 16 persoane in total in grup si vom avea o agenda destul de plina cu vizite si conferinte, dar  programul ne ofera si niste timp liber pe care abia astept sa il umplu cu propria mea lista de obiective 🙂

Linkuri utile pentru cei care vor sa participe la proiecte Erasmus sau sa urmareasca ce se mai intampla : link 1 ; link 2 ; link 3.