In acest weekend avem parte de premiera unui spectacol la Teatrul de Stat – Jurnal de Romania. Constanta. Un spectacol jucat si creat integral de o echipa feminina. In luna martie 🙂
Mi-a starnit curiozitatea inca din prezentare :
“Spectacolul „Jurnal de Romania. Constanta”, realizat de regizoarea Carmen Lidia Vidu, are sase protagoniste, sase actrite care, de aceasta data, se joaca pe ele insele. Femeile inteleg cel mai bine rostul oglinzii, care coincide cu rostul unei autentice pagini de jurnal. Pentru femeie, a avea o oglinda inseamna a avea mereu curiozitatea de a-si cauta /controla/masura identitatea. O curiozitate ce nu poate fi despartita de nevoia de a REFLECTA la cum arati, ce se intampla cu tine/ce esti si ce poti deveni.
Ma oglindesc, deci gandesc. Ma oglindesc, deci povestesc.“
Si am ajuns aseara la avanpremiera. Si nu m-am putut misca efectiv de pe scaun. Si mi-a disparut si tusea cu care ma tot lupt perioada asta. Nici nu mi se pare ca ar trebui sa-i spun spectacol, asa cum am scris si pe Facebook sub imperiul emotiilor de dupa, e o lectie. Si de fapt e o lectie comuna, a multor femei, mai ales cele care am prins un schimb de generatii, un schimb de regim politic. Cu o componenta la scara larga: tara si regimul de atunci (vorbim de generatiile nascute in anii 70 si 80), o componenta regionala: zona in care locuim cu un micro-climat (si cred ca fiecare regiune are un micro-climat propriu), personala: relatiile de familie, presiunile sociale si greselile personale pe care ajungi sa ti le asumi incepand cu o anumita varsta. Sau cu care inca te mai lupti, fiecare purtand propria lupta.
M-am regasit atat de mult in povestile lor. De la fiecare cate putin…si totusi semanam atat de mult. E un jurnal povestit simplu, sincer, fara resentimente, fara ranchiuni, care nu cauta vinovati. Inca de aseara ma gandeam daca eu as putea sta in fata oglinzii si sa le astern pe toate. Sincer? Nu stiu, nu cred, ar fi greu, dar as incerca (poate voi scrie un jurnal doar pentru mine la inceput).
Citind titlul proiectului si mai ales la final ma gandeam ca ar merita facut un astfel de jurnal in mai multe orase; am aflat ca deja s-a facut la Sfantu Gheorghe (sursa HotNews.ro) si se va face si la Chisinau (sursa Telegraf.ro). Articolul HotNews detaliaza destul de bine, dar exact ca si la carti: una e cand ti-o povesteste cineva, alta e cand citesti singur cartea.
Eu va recomand sa mergeti. Pentru voi, pentru mostenirea voastra culturala, pentru amintirile din copilarie si pentru intrebarile de acum pe care veti realiza cu amuzament ca le impartiti cu multi altii. Poate va vor ajuta sa vindecati unele rani.