Scoala Altfel – jurnal retrospectiv de la Zana Povestilor

Spread the love

Ma uitam in miez de noapte pe optiunea Facebook “On this day” si zambeam nostalgic ca luna aprilie mi-a fost frumoasa in ultimii ani. In 2013 vizitam Toscana, in 2014 adunam kilometri In Pas cu Paul, iar anul trecut aveam parte de o altfel de scoala cu un proiect Erasmus+ in Split/ Croatia si descopeream un oras care mi-a ramas drag si o tara unde imi doresc sa revin.

Dar nu am avut timp sa traiesc din amintiri fiindca am creat altele la fel de frumoase si la fel de dragi. De aceea si simt nevoia sa pun pe “hartie” asa de repede senzatiile care mi-au umplut sufletul de bucurie in ultimele 10 zile cu aproximatie.

Plus de asta, imi place sa ma laud cu ceea ce am facut deja, nu cu planuri si vise, ca din astea am multe, dar sa vedem si ce trece proba timpului si a muncii consecvente.

In cifre seci, a doua jumatate a lunii aprilie a fost cam asa:

7 zile de tururi (de luni 18.04 pana luni 25.04, cu pauza sambata, cand am descoperit bujorii de la Enisala)
16 tururi in total (unul doar pe jumatate fiindca s-a pornit furtuna si alte 2 anulate miercuri pe motiv de furtuna). O singura zi a avut un tur, in rest 2 sau 3 si record personal vineri de 4 tururi consecutive. Tururile au fost in romana, in engleza sau bilingve.
daca punem o medie de 4 km pe tur x 16 tururi inseamna ca am facut adunat un maraton si un semimaraton. Acum se explica de ce ma dor picioarele indiferent ce as incalta, sincer visez la picioare goale in iarba sau undeva pe o plaja calda 🙂 P.S. mic – si anul trecut am avut parte de un mic maraton in perioada de Scoala Altfel, care a fost un pic mai devreme, 6-12 aprilie, cand s-a suprapus cu Maratonul In Pas cu Paul . Personal am adunat atunci 64 de km, iar in total, alaturi de participanti, am donat peste 200 km.
participanti cu varste intre 6 si 80 ani , studenti din 7-8 tari, plus profesori universitari care mi-ar fi putut fi bunici, dar nu mi-am permis sa ii intreb cati ani au.
elevi de la clasa 0 pana la cls. a XII-a, un jurnalist american pentru nave de croaziera, militari americani, Club United Nation Youth Association prin actiunea CTAMUN 2016, profesori universitari din toate colturile lumii veniti la o conferinta, parte a programului European Association For American Studies, studenti din Indonezia care invata la Iasi si aflati in trecere prin Constanta, o doamna din Rusia care copilarise in peninsula acum 60 de ani si a venit sa-si vada scoala si casa copilariei, prieteni vechi, prieteni noi, prieteni multi.
plus turul eveniment dedicat cazinoului alaturi de dl.arhitect Radu Cornescu care a adunat aproximativ 50 de persoane desi se anunta ploaie (eu v-am zis ca unde apar eu iese soarele 🙂 ). Iar petitia a depasit 12 000 semnaturi. Si am avut aici un mic record personal cu cel mai in varsta participant la 80 de ani, foarte energic, foarte curios si foarte incantat la final de cate lucruri noi a aflat.
un tur special prin care companiile de croziere vor afla cate are de oferit Constanta – a scris Richard Varr aici
un total aproximativ de 400 de persoane plimbate in mai putin de 10 zile.
am stat intre 2 si 6 ore in vant si soare asa ca acum sunt bronzata cu diverse dungi, mi s-au uscat buzele si mi s-au reactivat pistruii pe nas 🙂

Cum a fost in senzatii?

Mi-am dat seama ca rabdarea mea chiar atinge cote nebanuite cand copilasii de clasa 0 sau clasa 1 m-au pus sa le repet de 5 ori consecutiv legenda fantomei si apoi legenda farului farului genovez.. Si mi-a facut placere sa o fac. De aici a venit porecla de “zana povestilor”.

Le respect pe invatatoarele care, ca niste mici generali, si-au invatat copiii sa mearga organizat pe strada, sa fie atenti la masini, sa fie respectuosi si sa puna multe intrebari. Ii respect pe parintii care isi fac timp pentru copii, pentru a fi alaturi de ei in diverse activitati si care le raspund la intrebarile pline de curiozitate, chiar daca noua intrebarile ni se par copilaresti, acela este universul lor si acelea sunt aripile lor care trebuie deschise. Ii admir pe copii, care au o agenda atat de plina de activitati, incat uneori parca nu mai au timp doar sa zburde si sa chiuie.

Un alt P.S. – nu toti au fost asa (profesori, elevi sau parinti) dar eu prefer sa vad partea buna a lucrurilor, prefer sa laud, nu sa critic.

Am facut o adevarata scoala de actorie la aceste tururi, fiindca avand varste atat de diferite am adaptat turul pentru a fi pe placul si pe intelesul fiecaruia.De exemplu, la copii importante au fost povestile, legendele si recordurile. La 7 ani cea mai scurta strada din Constanta masoara 30 de pasi, la 10 ani raman 20 de pasi, iar pe cea mai ingusta strada incap 3 persoane una langa alta. Fantomele au facut o fetita sa planga, dar am trecut repede peste si am cautat usa cu albine, usa cu paianjeni, am descoperit catacombele pe unde ii duceau pe prizioneri sa devina gladiatori si ne-am minunat de leii de pe casa 🙂

La fiecare tur am avut cel putin cate o mica umbra, niste ochisori curiosi care se lipeau efectiv de mine si tineau aproape, uneori ma luau de mana, sau chiar se certau care sa ma tina de mana. Aici mi-am exersat diplomatia ca sa ma tina fiecare de mana macar cateva minute.

Mi-au umplut sufletul de bucurie elevii de liceu care au realizat ca ei au avut o sansa de avea contact direct cu istoria acestori locuri si ca trebuie sa faca ceva ca sa poate da si ei mai departe fratilor mai mici sau copiilor lor.

Iar cei care au decis sa chiuleasca si sa fuga de tur, pe langa faptul ca au pierdut niste povesti frumoase, se vor oftica cu siguranta fiindca nu au beneficiat de cardurile de reduceri la 2 escape room din Constanta (multumiri Break the Code si Escape Adventure, dupa reactiile avute veti avea in curand niste echipe gata de evadare.

P.S. ambele au deschis camere noi, deci si eu le voi calca pragul inca o data)

Chiar imi doream sa fac asta pentru ei, pentru copii, poate eu le voi aprinde scanteia si poate de acolo se va naste urmatorul arhitect, urmatorul arheolog, urmatorul primar, care vor dori sa pastreze aceste povesti si pentru generatiile urmatoare.

Iar acum, multumita si obosita, si fiindca saracul domn doctor insista pe repaus vocal, fiindca laringita si sinuzita mea inca isi fac de cap, voi face o pauza de tururi eveniment pana in luna iunie (P.S. – update de la medic : bronsita alergica acuta 🙂 )

Va las mai jos doar cateva din fotografiile care se vor transforma in amintiri.